Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră astăzi, chiar dacă o fac de la distanță, prin intermediul sistemului de videoconferință, pentru a respecta regulile de distanțare socială. Vă felicit pentru ideea de a organiza o dezbatere pe tema gestionării pedagogice și medicale a pandemiei de COVID-19. Momentul ales este unul cu atât mai semnificativ, întrucât ne apropiem de finalul anului 2020, ne confruntăm cu un nou val de îmbolnăviri, preconizat, de altfel, și cred cu tărie, că a venit vremea unui bilanț. Nu un bilanț negativ, al victimelor sau al celor bolnavi, ci un bilanț al speranței, mai degrabă, în care să ne concentrăm pe ce am învățat până acum din tot ce am trăit pe parcursul ultimelor aproape opt luni, și ce trebuie să facem de acum încolo.
Sunt încântat de alegerea de a concentra discuția pe două teme foarte dragi mie: sistemul educațional și cel medical în contextul luptei cu virusul COVID -19. Maniera în care pandemia a afectat aceste două sisteme ne-a demonstrat tuturor că acestea au nevoie de eforturi susținute pentru a supraviețui, iar aceste eforturi vizează nu doar performanța sistemului, ci chiar umanitatea noastră.
În fața avalanșei de îmbolnăviri, chiar și cele mai performante sisteme medicale au cedat. Insuficiența echipamentului medical în fața unui număr mare de bolnavi în stare critică a condus în unele cazuri la decizii cumplite. Forțați de împrejurări, medicii au avut de ales între a trata pacienții cu șanse mai mari de supraviețuire și de a-i încredința în mâinile Domnului pe cei cu comorbidități asociate cu risc mare de deces. Chiar și în lipsa echipamentelor, a personalului de suport suficient, și a unor condiții vitrege de lucru, medicii au încercat să-și respecte jurământul depus și să-și îndeplinească misiunea de a salva. Avem multe de învățat din experiența lor. Este necesar să ne concentrăm eforturile, de acum încolo, pe îmbunătățirea infrastructurilor medicale, nu doar de tratament, ci și de prevenție. Și trebuie să valorificăm și mai mult capitalul uman al domeniului. Medicii nu sunt doar cei care fac minuni în fața bolii și a morții, ci sunt, la rândul lor, oameni vulnerabili. Pandemia ne-a tras acest semnal de alarmă, în momentul în care victimele au început să apară și în rândul salvatorilor noștri.
În martie 2020, sistemul educațional din România a trecut în mediul online, la fel ca în multe țări ale lumii, aceasta fiind o măsură de împiedicare a răspândirii bolii. Am privit cu scepticism posibilitatea de succes a unui învățământ online, știind limitele sistemului, dar am sperat că va fi o soluție de scurtă durată. Din păcate, situația s-a prelungit, și, în ciuda unor încercări timide de reîntoarcere la normalitatea prezenței la școală, învățământul a rămas un proces online. Transpunerea procesului educațional în mediul online a pus problema majoră a transmiterii cunoștințelor. Cum să adaptăm sistemul, de asemenea manieră încât copiii să înțeleagă? Soluțiile găsite sunt în proces de verificare și testare. Dar, mai important decât cunoștințele, pandemia a demonstrat că procesul de învățământ cuprinde mai mult decât simple cunoștințe. Cuprinde emoții, trăiri, sentimente. Mergând la școală sau la universitate, copiii noștri învață să devină indivizi sociali, să ajute, să lucreze în echipă, să fie empatici cu celălalt în nevoie. Învață să fie prieteni, învață să se bucure și să râdă, să se joace și să experimenteze. Pandemia ne-a ajutat să descoperim că tot ceea ce facem, inclusiv clasicul proces de învățământ, indiferent de sincopele sale, este, de fapt, o experiență de viață. Avem nevoie de sisteme de educație bune și performante, pentru a putea pregăti specialiștii care ne vor trata în viitor. Însă avem nevoie de educație și pentru a înțelege că această cursă contra-virusului este o cursă pentru a ne păstra valorile morale, bunătatea și solidaritatea.
Pandemia ne-a dat o altă lecție importantă. Ne-a arătat că nu contează atât de mult sistemele, procedurile și cunoștințele pe care ne bazăm intens. În schimb, contează să experimentăm viața, și să învățăm să trăim în fiecare zi, de la capăt. De acum încolo, așa va trebui să acționăm. Va trebui să învățăm să trăim viața, zi după zi, înainte de a fi specialiști, fiind oameni.
În încheiere, doresc să vă aduc în atenție un proiect lansat în primăvara acestui an la Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, intitulat ”Lumea post-pandemia COVID -19. O viziune umanistă pentru o dezvoltare durabilă”. Proiectul este destinat unei anticipări multidisciplinare a viitorului, urmărind să reunească, atât în format electronic, dar și în format tipărit, într-un volum, opinii, idei și recomandări despre cum va arăta lumea noastră după ce pandemia se va fi încheiat. Opiniile vin din partea unor specialiști în varii domenii de activitate – economie, educație, medicină, ecologie, artă, știință și tehnologie, drepturile omului, alături de reprezentanți ai mediului academic și foști șefi de stat și de guvern. Scopul proiectului este de a construi un cadru de dezbatere pentru a identifica acele soluții ce pot fi aplicate pentru reconstrucția treptată a lumii noastre și a respectivelor domenii de activitate, puternic afectate de restricțiile aplicate în ultimele luni. Vă invit să accesați platforma online a proiectului și să vă alăturați prin contribuții, dacă veți dori acest lucru.
