În ultimii 50 de ani, sute de milioane de oameni au aniversat „Ziua Pământului”. Sub presiunea Pandemiei Covid 19, avem mai puțin ocazia de a celebra prin cântece, dansuri, reuniuni oficiale sau întâlniri publice în aer liber, dar și șansa, în această izolare impusă, de a gândi mai mult asupra sensului profund al relației dintre om și natură.
Încercarea de a înțelege această relație stă la baza miturilor ancestrale din Europa, Asia, Africa și celor două Americi. Am dat planetelor, oceanelor și timpului denumiri din mitologia greco-latină, uitând că din relația dintre Terra-Gea (pământul), Uranus (cerul), Cronos (timpul), Okeanos (oceanul) s-au născut și monștri sau titani care nu puteau fi controlați așa cum omul nu va putea niciodată controla vulcanismul, seismele, glaciațiunile, mișcările izostatice și fenomenele atmosferice globale. Într-un timp care se măsoară în miliarde de ani și în care toată istoria umanității reprezintă doar un moment infim, fiecare petec de pământ locuit de oameni a fost fund de mare sau uscat acoperit de ghețari, de junglă sau deșert. Nu putem evita fenomenele care țin de „Geologia hazardului” (Hazard Geology), dar, dacă le înțelegem, putem atenua efectele negative și le putem folosi inteligent pentru binele omenirii de azi și de mâine.
Cu experiența mea de cercetător în științele pământului, activist civic și om de stat, am datoria să atrag atenția asupra pericolului prezentat de proiectele științifico-tehnologice de geoinginerie, dintre care cel mai recent este Experimentul Perturbării Controlate a Atmosferei (SCOPEx), demarat de o echipă de cercetători de la prestigioasa Universitate Harvard. SCOPEx, finanțat de Fondul pentru Cercetare Climatică și Energetică Inovatoare (FICER), finanțat de Bill Gates, analizează aerosoli cu potențial în aplicații de geoinginerie solară. Recent, zona de testare a fost transferată, fără aprobarea guvernului suedez, din Texas la o companie privată din nordul Suediei, într-o zonă care are nevoie vitală de lumina solară și nu de diminuarea artificială a acesteia.
Proiectul a fost blocat de o scrisoare deschisă care a evidențiat riscul, ca cei care promovează aceste experimente de geoinginerie, să își aroge unilateral puterea de a lua decizii cu un impact potențial uriaș, astfel încât o asumare a responsabilității democratice a cetățenilor este justificată și necesară. Precum inteligența artificială scăpată de sub controlul moral al societății și utilizată doar pentru sporirea profitului companiilor și geoingineria, intervenind brutal în natură, poate afecta grav echilibrele naturale pe termen lung.
Ar fi tragic dacă lozinca „Omul a învins natura”, lansată de regimurile totalitare ale secolului 20, ar fi reutilizată pervers, sub masca combaterii „încălzirii globale” de aroganța companiilor multinaționale ale secolului 21. „Mama natură” nu trebuie învinsă, ea trebuie protejată cu dragoste și respect, în interesul comun al umanității.
Reacția societății civile la fenomenul încălzirii globale a generat efecte pozitive, care nu se limitează la îmbunătățirea calității aerului prin multiplicarea spațiilor verzi și înlocuirea combustibililor fosili cu energie electrică nepoluantă, dar și la obligarea guvernelor să stimuleze companiile la dezvoltarea pe scară largă a energiilor solare, eoliene sau a celor generate de maree, care vor îmbunătăți viața oamenilor de pe toată suprafața pământului.
În 2013, am susținut la Ottawa un discurs, la Adunarea Generală a Clubului de la Roma, cu tema „Governence of the Commons”. Commons este un concept care se referă la resursele naturale (aerul, apa și pământul) folosite în comun și accesibile tuturor membrilor societății, și am atras atenția asupra necesității ca exploatarea resurselor minerale să nu afecteze mediul înconjurător și să asigure protejarea unor domenii naturale care trebuie să rămână bunuri comune, atât ale cetățenilor pe plan național, cât și ale omenirii în ansamblul ei.
Temerea față de generarea unei colonizări a zonei abisale a oceanelor a determinat Adunarea Generală ONU să declare resursele minerale ale fundului oceanelor „moștenire comună a umanității” care trebuie folosită „pentru beneficiul umanității ca un întreg”. În Convenția Națiunilor Unite, asupra dreptului mării este prevăzută o organizație International Seabed Authority (ISA), însărcinată să administreze resursele minerale din zonele oceanice adânci.
În 2014, World Ocean Summit, organizat de National Geographic în parteneriat cu The Economist, a examinat 19 entități care au contracte de explorare aprobate de ISA. Comisia Oceanului Global, condusă de Jose Maria Figueres, fostul președinte al statului Costa Rica, și de David Miliband, fost minsitru de externe britanic, a adoptat o poziție negativă. O petiție adresată secretarului general al ISA, pentru ca în calitatea sa de custode al patrimoniului oceanic global să acorde prioritate eforturilor de conservare a oceanelor, a fost semnată în câteva zile de un milion de oameni de pe toate continentele.
În anii ’70, când conceptul „tectonicii globale” a reunit vulcanologia, sedimentologia și geologia structurală, am atras atenția studenților mei că „tectonica globală” nu se referă doar la studiul întregii suprafețe a globului, ci, mai ales, la „o gândire globală” asupra unor fenomene diferite.
La fel și astăzi, când vorbim de „globalizare” nu trebuie să ne limităm la extinderea relațiilor comerciale și a rețelelor sociale de comunicare pe toată suprafața pământului pentru maximalizarea profitului, ci la o abordare holistică a fenomenelor naturale și sociale.
Pământul, cerul și oceanele trebuie protejate și folosite în interesul general al oamenilor.
