Acesta a fost subiectul de discuție al celei de-a treia ediții a forumului internațional „Transformări sociale globale și limitele creșterii în secolul XXI”, organizat în format online, la 15 iunie 2021, de către Academia Mondială de Artă și Știință, în colaborare cu UNESCO, Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova și Clubul de la Roma. Evenimentul a fost organizat în două părți.
O primă parte a fost dedicată intervențiilor vorbitorilor invitați, pentru a evidenția câteva chestiuni importante, precum creșterea economică post-pandemie, intervenția principalelor instituții economice în acest sens și rolul actorilor internaționali în reglementarea creșterii economice, mai ales în statele aflate în curs de dezvoltare. În această parte au avut intervenții Ilya Iliyn, Decanul Facultății de Procese Globale a Universității de Stat Lomonosov din Moscova, Tatiana Valovaya, director general al Biroului ONU de la Geneva, dr. Gabriela Ramos, adjunctul directorului general UNESCO, Federico Mayor, președinte al organizației Alianța Civilizațiilor, Luiz Oosterbeek, profesor universitar la Institutul Politehnic din Tomar, Portugalia, și Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.
În intervențiile lor, vorbitorii au accentuat faptul că umanitatea se confruntă cu amenințări globale ireversibile, care pot fi gestionate eficient doar dacă societatea globală face eforturi pentru a deveni rezilientă. De asemenea, multilateralismul reprezintă o soluție pentru a aborda problemele cu care se confruntă umanitatea: foamete, sărăcie, boală, amenințări de mediu. Ca în orice criză, și pandemia a afectat tot comunitățile cele mai vulnerabile. De aceea, refacerea va fi una inegală. În aceste condiții, trebuie redefinit contractul social care leagă societățile, dar, în același timp, trebuie acționat și asupra economiei la nivel global, care funcționează ca un pod între nevoile individului și statul care încercă să ofere răspuns la aceste nevoi. Pentru ca societatea să funcționeze la capacitate maximă, aceasta trebuie să fie și sustenabilă și durabilă, cu precizarea că acestea două nu sunt interșanjabile, ci mai degrabă complementare.
Al doilea segment a fost dedicat operaționalizării acestor idei într-o dezbatere de tip Q & A. Dezaterea a fost moderată de John Crowley, director al Departamentului de Cercetare, Politici și Previziune al UNESCO și Carlos Alvarez Pereira (Clubul de la Roma).
Emil Constantinescu: „Scopul ultim trebuie să fie o societate condusă de oameni și nu de piață”
„Cea mai pregnantă concluzie a evenimentelor economice cauzate de pandemie, având un impact social, a fost discrepanța dintre sărăcirea populației, în același timp în care a crescut averea miliardarilor lumii. Lista compilată de publicația Forbes pe 7 aprilie 2021 cuprinde 2.755 de miliardari, 493 dintre aceștia apărând numai anul acesta – în medie, câte unul la fiecare 17 ore. Potrivit Raportului Oxfam, ”Virusul Inegalității”, publicat la 25 ianuarie 2021, averea combinată a celor mai bogați 10 oameni ai lumii a crescut în pandemie cu 540 de miliarde de dolari. A fost nevoie doar de nouă luni pentru ca averea primilor 1.000 de miliardari ai lumii să revină la maximumul dinainte de pandemie, în timp ce în zonele cele mai sărace ale lumii, va fi nevoie de mai mult de un deceniu pentru revenire.
Vreau să menționez și reacția recentă a liderilor celor șapte mari puteri economice ale lumii, care, în cadrul întâlnirii la Summitul de la Cornwall din 11-13 iunie 2021, au decis să susțină propunerea făcută de președintele Joe Biden asupra unui acord privind stabilirea unei taxe globale de cel puțin 15% pentru corporațiile multinaționale, pentru a contracara recursul la paradisurile fiscale, unde sunt nivele mici de taxare sau sunt chiar scutiți de taxe.
Cu aproape un deceniu în urmă, am primit de la Graeme Maxton cartea intitulată ”Sfârșitul progresului. Cum ne-a înșelat așteptările gândirea economică modernă”. Întrebarea la care Graeme Maxton încearcă să ofere răspuns este: ”Cum am putea oferi compasiune, bunăstare, și acces egal la oportunități unui număr cât mai mare de oameni, protejând, în același timp, lumea pentru generațiile viitoare?” Problema pe care o ridică Maxton, ca reprezentant al lumii occidentale, are o semnificație morală specială pentru mine. În primele decenii după căderea dictaturilor comuniste ale Europei de Est, care erau fundamentate pe o economie controlată de stat, am luptat ca lider civic timp de șase ani, și apoi ca șef al statului timp de patru ani, pentru o schimbare radicală spre un stat democratic, unde legile să fie respectate și care să aibă o economie liberă de piață. Astăzi, după 30 de ani, sunt profund dezamăgit. Așa cum am discutat cu Francis Fukuyama în 1998, la Harvard, și în 2014, la Gdansk, ultima decadă a secolului trecut nu a fost sfârșitul istoriei. Iar primele decenii ale secolului XXI nu sunt dezamăgitoare doar pentru mine, dar cred că ar fi fost dezamăgitoare și pentru primii președinți democrați ai statelor Europei Centrale și de Est, dacă ar mai fi fost printre noi.
Economia modernă a deformat ideile economiștilor clasici, care se gândeau la un fundament moral pentru o dezvoltare economică sănătoasă, care ar fi dus la crearea unei clase de mijloc robuste, capabilă să susțină o societate democratică stabilă. Dacă cineva se așteaptă ca miliardarii de astăzi să lupte pentru schimbarea sistemului care le-a creat bogăția, de cele mai multe ori bazată pe speculații financiare, guvernele trebuie să-și revizuiască îndatoririle. Aceasta înseamnă că ideile guvernanței și democrației trebuie să fie regândite.
Avem nevoie de o conducere globală pentru a face față influenței exagerate a companiilor globale. De asemenea, economia de piață trebuie să dea socoteală societății. Aceasta se traduce sub forma unor legi și reglementări care să guverneze piața și să ofere acces liber la resursele sale societății în ansamblu. Totuși, trebuie să fim atenți, pentru că aceasta poate duce la practici restrictive, care să aibă un impact negativ asupra producătorilor. Echitatea trebuie respectată și păstrată pentru a prezerva economia și mediul economic, în sine.
În cele din urmă, totul se reduce la examinarea esenței și rolului vieții, care nu trebuie să fie concentrat doar pe consum, bani și creștere. Există și alte preocupări de ordin social, cultural, intelectual și spiritual care ne pot satisfice interesul, fără a secătui resursele planetei. Modelul economic al viitorului nu trebuie să fie prizonierul consumerismului și al creșterii economice doar de dragul creșterii. Economia nu trebuie abandonată întru totul pieței libere, ci gestionată pentru a satisfice nevoile societății în ansamblu. O astfel de perspectivă, de a trece de la nevoile individului la binele societății, va asigura sustenabilitatea, egalitatea, dreptatea și corectitudinea. Scopul ultim trebuie să fie o societate condusă de oameni și nu de piață.”
