Dr. Mariana Bozesan
Clubul de la Roma
1.1. Introducere
Pe măsură ce ne îndepărtăm, încet dar sigur, de urgența imperativă a pandemiei de COVID-19, cu toții tânjim după normalitate și certitudine într-o lume incertă. Pe întreg mapamondul, mulți dintre noi suntem afectați de lipsa de leadership, comportamentul inadecvat și incapacitatea guvernelor de a implementa politici care să poată contracara eficient pandemia – o pandemie pentru care am fi putut să ne pregătim, dacă am fi ascultat avertizările anterioare ale experților și oamenilor de știință.
Da, guvernele poartă cea mai grea povară, și nu pot fi considerate prea progresive sau anticipatorii; însă, pe de altă parte, ce face inițiativa privată? Ce rol joacă sectorul privat și capitalul în a ne îndruma înspre un viitor mai bun pentru noi toți? Cum pot contribui creativitatea, inovarea și spiritul antreprenorial la ridicarea standardelor pentru un viitor mai bun? Cum ne putem ralia cu toții forțele, într-o lume ce suferă de pe urma exploziei nechibzuite și lipsite de etică a rețelelor sociale private, pentru un leadership mai bun? Această explozie ne subminează cele mai înalte valori umane, chiar și cunoașterea științifică; și odată cu aceasta, înțelepciunea comasată a întregii umanități pe altarul câștigului și al profitului personal. Din fericire, tocmai acest leadership din partea experților și oamenilor de știință, combinat cu dezvoltarea exponențială a tehnologiei și a expertizei mediului de afaceri, sunt cele care au adus alinare pandemiei și care continuă să ne insufle speranță.
Se prea poate ca pandemia de COVID-19 să nu fie decât o ultimă repetiție înaintea adevăratului spectacol care paște omenirea, dată fiind traiectoria pe care avansează în prezent starea de fapt a lumii. Însă nu ne putem da bătuți. Nu trebuie să o facem. Așadar, să vedem care ar putea fi câteva importante puncte critice care, odată soluționate, ne-ar putea propulsa în siguranță către viitorul pe care cu toții îl dorim.
1.2. Între tehnologie dezinflaționistă, economie inflaționistă și amenințări existențiale
1.2.1. Tehnologii dezinflaționiste
Provocările actuale nu trebuie să ne abată atenția de la realitatea indisputabilă că omenirea o duce, în medie, mai bine astăzi decât acum cinci decenii, potrivit unor cercetări efectuate de organizația „Lumea în Date” („Our World in Data”), cu sediul la Oxford[i]. Dincolo de creșterea demografică fără precedent a ultimului secol, trăim astăzi într-una dintre cele mai pașnice, avansate și stimulative epoci din istoria umanității. Și, chiar în pofida pandemiei, suntem astăzi mai predispuși la a muri din cauza propriilor alegeri de viață nesănătoase, din sinucidere sau senectute decât de pe urma foametei, războaielor, atacurilor teroriste sau bolilor infecțioase. Din 1820 încoace, nivelul global al sărăciei a scăzut de la 94% inițial la doar 9.6% în 2015, venitul mediu global apreciindu-se, în medie, înzecit, iar rata mortalității infantile scăzând de la 18.2% în 1960 la 4.3% în 2015. Mai mult, gradul de alfabetizare a crescut de la 12% în 1820 la 87% în 2014, și majoritatea statelor lumii de astăzi au adoptat democrația ca formă de guvernare. În consecință, majoritatea omenirii dispune acum de un standard de viață comparabil mediei vestice din anii 1950. Acest progres nu ar fi fost posibil fără valorizarea combustibililor fosili, continua evoluție dublu exponențială a tehnologiei[ii], dar și a curiozității, creativității și tăriei umane, disponibilității de a evolua dincolo de capacitățile noastre individuale, precum și capacității noastre de a fi uimiți și de a ne alege menirea.
Cu toate acestea, ca specie, suntem astăzi amenințați cum nu am mai fost vreodată. Vreme de milenii am trăit vieți comparativ scurte, în areale în principal delimitate geografic, întrebuințându-ne acelorași îndeletniciri, în același fel, cum o făcuseră de veacuri și strămoșii noștri. Deoarece viețile noastre erau în mare parte previzibile, singurul lucru care ne era necesar pentru a supraviețui era să gândim liniar și să acționăm localizat. Toate acestea au fost spulberate de progresul tehnologic care s-a dezvoltat exponențial și a început să acționeze la nivel global, în condiții normale un lucru de neînțeles pentru majoritatea oamenilor. Pandemia de COVID-19 ne-a arătat cât de greu ne poate fi – atât guvernelor, publicului larg cât și liderilor mondiali – să înțelegem cu adevărat traiectoria unor valori exponențiale, niciunul dintre grupurile de mai sus neputând vedea dublările iminente și aflându-se, în consecință, în imposibilitatea de a reacționa nici adecvat, nici în timp util. Acest lucru ar putea, de asemenea, explica de ce unele guverne au avut atât de multe dificultăți în a răspunde sfaturilor primite din partea oamenilor de știință de la prima carantină a COVID-19 din martie 2020 încoace. Atât valorile exponențiale, cât și creșterea acestora sunt greu de înțeles și, astfel, greu să le dăm crezare, cu atât mai puțin să le și răspundem în mod adecvat pentru a salva vieți omenești. Însă nu avem de ales. Potrivit lui Peter Diamandis, „rata schimbărilor petrecute mâine le va face pe cele de astăzi să pară că se târăsc[iii]”, iar omenirea se află la acel punct de cotitură al evoluției tehnologice în care creșterea exponențială a acesteia din urmă devine explozivă și foarte perturbatoare. Dacă dorim nu doar să supraviețuim, ci să și prosperăm în secolul XXI, trebuie să învățăm repede cum să gândim, și mai ales să acționăm atât exponențial, cât și global. Ușor de zis, greu de făcut. În vreme ce complexitatea lumii ce ne înconjoară se accelerează continuu, făcându-ne dificilă raportarea la avalanșa de informație, la emailuri și la explozia de avansuri tehnologice, în același timp costurile tehnologiei și implementării acesteia în fiecare latură a vieții cotidiene, de la transport la hrană sau educație, scad la rândul lor. Odată creat un dispozitiv sau o aplicație, costurile asociate replicării acelei tehnologii sunt efectiv nule. Cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă telefoanele inteligente. Înainte de invenția lor, trebuia să plătim scump luxul unei camere foto separate, unui computer cu care să navigăm pe internet, unui dispozitiv GPS pentru a ne găsi drumul, unui ceas pentru a ști ora, sau chiar al unui simplu telefon mobil (iar acestea sunt doar câteva exemple), toate acestea fiind incluse în pachetul unui telefon inteligent achiziționat la un preț competitiv.
Pe termen lung, explozia tehnologiei acționează dezinflaționist. Totuși, există și un impediment important: trebuie să ne asigurăm că această creștere a tehnologiei exponențiale se petrece într-o manieră sustenabilă și înăuntrul limitelor celor nouă hotare planetare, pe care le vom discuta pe larg în cele ce urmează. Pe viitor, deciziile liderilor noștri trebuie să fie informate de știință și, la rândul lor, să stea la baza pregătirilor profunde necesare pentru a contracara marile probleme la nivel global. În cele ce urmează, vom detalia cea de-a doua constrângere ce afectează omenirea: economia inflaționistă.
1.2.2. Economia inflaționistă
Cu câțiva ani înaintea crahului financiar din 2008, experți precum Nouriel Roubini ne avertizau deja de colapsul iminent al sistemului financiar global[iv]. Cu toții știm ce s-a petrecut atunci: că nu s-a schimbat nimic substanțial și că ne confruntăm cu aceleași probleme sistemice în continuare. În contextul răspunsurilor curente împotriva pandemiei de COVID-19 la nivel național și internațional, am putea conchide că sistemul nostru economic, în forma sa actuală, nu este echipat corespunzător pentru a ne oferi această necesară schimbare de paradigmă. De ce? În primul rând, pentru că este conceput să aloce mai multe fonduri unui sistem deja falimentar, care trebuie să fie (sau să îl determinăm să fie) profitabil pe termen scurt, nu unui sistem de care are nevoie atât societatea, cât și planeta pe termen lung[v]. Prin politica relaxării cantitative aplicate, care a devenit practica standard din 2008, modelul nostru economic servește doar sieși, și trebuie să continue să crească pentru a-și evita propriul colaps. Mai mult, acest sistem se bazează, în principal, pe datorii și nu pe active reale, împrumutându-se de la generațiile viitoare în același timp în care devalorizează valutele actuale datorită ratelor foarte scăzute ale dobânzilor. În același timp, sistemul nu reușește să se actualizeze pentru a deveni mai sustenabil și nu se adresează niciuneia dintre problemele fundamentale cu care este confruntată omenirea. Nu e de mirare, atunci, că oamenii își pierd încrederea în guvernele naționale, lucru evident prin polarizarea politică, socială și financiară în continuă creștere[vi]. Sistemul economic mondial a devenit inflaționist, creator de inegalitate, nefiind sustenabil pe termen lung deoarece abia reușește să acopere nevoile generației prezente în condițiile în care compromite, totodată, capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.
Asigurând viitorul vieții
În condițiile actuale, experții nu cred că este probabil ca parlamentele democratice să adopte noi reglementări, precum taxele pe carbon, prețuri crescute pentru combustibilii fosili și/sau electricitate în viitorul apropiat. Cu atât mai puțin în timp util pentru a contracara marile probleme globale de frica pierderii voturilor[vii]. O astfel de inacțiune ar fi într-adevăr periculoasă, putând duce la un ambuteiaj democratic sau la anihilare și chiar la distrugerea democrației înseși, sub elitele existente, în locul unei reforme a democrației, sub noi elite.
Pentru a avea succes, reprezentanții guvernamentali trebuie să își asume o radicală schimbare de percepție și mentalitate pentru a trece peste suprasolicitările cauzate de complexitatea marilor provocări globale, recunoscând, în același timp, că o astfel de transformare este, într-adevăr, fezabilă[viii] (vezi mai jos). Aceasta presupune o unificare politică și voința de a transforma o serie de sisteme democratice, începând cu sistemul financiar și economic, care sunt fundamentate pe o gândire pe termen scurt, orientate strict către profit, bazate pe indicatori învechiți, pe dogme depășite și, înainte de toate, pe frică și inerție. O inițiativă de leadership de o asemenea anvergură, susținută de stimulente legislative și de transparență, ar încuraja, de asemenea, și sectorul privat să se îndrepte cu pași mai repezi către un sistem financiar și economic sustenabil.
Există speranță: de exemplu din partea Comisiei Europene[ix], care a lansat recent Pactul Verde European. Acest plan de acțiune caută să implementeze un model financiar sustenabil, care să transforme economia Uniunii Europene în așa fel încât aceasta să poate atinge obiectivele Acordului de la Paris și ale Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite. Această strategie de termen lung intenționează să atingă neutralitate în emisiile de carbon până în 2050 și este însoțită de o documentație importantă, precum raportul Finanțarea unei Economii Europene Sustenabile (Financing a Sustainable European Economy), Raportul Taxonomic Tehnic (Taxonomy Technical Report), sau Comunicările legate de sustenabilitate, precum Valorile Climatice de Referință sau Comunicările ESG[x].
Comisiei Europene i s-a alăturat recent atât guvernul Chinei, prin planul său cincinal prin care urmărește să își diversifice investițiile din domeniul carburanților fosili înspre noile tehnologii ecologice[xi], cât și Statele Unite, prin Noul Pact Verde propus de administrația Biden[xii].
Profitând de abundența capitalului
Marele avantaj al economiilor inflaționiste este disponibilitatea unui capital abundent (prin finanțări capitale speculative, finanțări participative, criptomonede sau fonduri suverane de investiții). Singura întrebare este cine primește acest capital și cum să îl determinăm să finanțeze transformarea necesară mai sus menționată. În ultimele cinci decenii, finanțările speculative au constituit o sursă de capital mai tradițională, ajutând la crearea unor nume de marcă precum Apple, Google, Amazon sau Uber, printre multe altele. În pofida pandemiei, în 2020 investițiile speculative în Statele Unite au atins noul și amețitorul record de 156 miliarde de dolari (aproximativ 428 de milioane de dolari pe zi!), o creștere semnificativă de la 136.5 miliarde de dolari în 2019; în Asia, investițiile speculative au crescut la aproape 80 de miliarde de dolari, pe când în Europa au atins 40 miliarde de dolari în aceeași perioadă[xiii]. În pofida anvergurii pieței continentale din Europa, situația acesteia este tulburătoare, cunoscând o depreciere de 12% în 2020[xiv], care ar putea prejudicia dezvoltarea unei economii sustenabile, echitabile și mai echilibrate din punct de vedere social. Tendințele actuale către naționalism, xenofobie, șomaj involuntar și potențialul pentru război armat sunt rezultatul fricii, anxietății și furiei cauzate de creșterea inegalității și politicile excesive de austeritate care, împreună, au dat naștere celui mai redus nivel de investiții în întreaga Europă de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Prin politica dobânzilor negative economiile cetățenilor sunt irosite, lucru care echivalează cu a-i dezmoșteni, în același timp cu apariția unor lipsuri semnificative în investițiile infrastructurale, așezămintele sociale, școli, educație și digitalizare, toate acestea exacerbate în urma carantinei impuse de pandemie. Drept o consecință a austerității mandatate guvernamental, prețurile imobiliare au crescut exponențial, deoarece există prea mult capital curent inactiv care nu este investit în alte inițiative[xv].
În ceea ce privește finanțările participative, și aici avem parte de o abundență similară de capital. Ideea finanțării participative nu este una nouă. În întreaga istorie a umanității, oamenii au încercat întotdeauna să strângă fonduri pentru ideile lor din rândul unor grupuri de oameni precum prietenii ori familia, oameni care au crezut în ei (așa-numitele împrumuturi interpersonale). Însă, odată cu apariția internetului, finanțările participative au devenit o nouă industrie online, un produs alternativ de finanțe antreprenoriale, care au luat avânt în urma crahului financiar din 2008 pentru a acoperi cererea de finanțări pentru întreprinderile nou înființate. Într-adevăr, creșterea fulgerătoare a acestui sector dovedește că finanțarea participativă are capacitatea de a perturba mersul normal al sectorului de investiții într-un mod semnificativ, deoarece a echilibrat terenul de joc prin eludarea finanțărilor învechite prin împrumuturi bancare, atrăgând investiții mici de capital către proiecte, afaceri și alte inițiative specifice din partea unui număr uriaș de oameni prin intermediul internetului. De la lansarea acestei industrii drept un produs financiar modern, finanțările participative s-au dezvoltat exponențial prin mai mult de 2000 de platforme la nivel global, această piață fiind preconizată să crească cu 124.35 miliarde de dolari în perioada 2020-2024, cu o rată de creștere anuală compusă de 18% în acest interval[xvi]. Accesul la internet, și în special accesul mobil la internet, stau la baza acestei evoluții, aproximativ 80.9% din populația statelor cu o economie dezvoltată având acces la internet în 2018, comparativ cu o rată de 45.3% din populația statelor a căror economie se află în curs de dezvoltare. La nivel global, procentul de populație care accesează internetul este de 51.2%[xvii]. Consecințele acestei interconectivități doar din punct de vedere economic, ca să nu mai vorbim din punct de vedere social sau cultural, sunt remarcabile. Nu numai că există miliarde de alte minți și alte inteligențe racordate curent la inteligența colectivă a umanității, ci aceste minți au și potențialul de a deveni, de asemenea, emitenții unor lichidități sau a unui capital – pe scurt, finanțatori participativi. Acest lucru este adevărat atât pentru lumea dezvoltată, cât și pentru cea în curs de dezvoltare. În 2013, Banca Mondială a estimat că lumea în curs de dezvoltare are potențialul de a o întrece pe cea dezvoltată în materie de finanțare participativă, mulțumită celor 344 de milioane de gospodării care sunt acum capabile să investească prin asemenea platforme în afaceri locale sau comunitare[xviii]. Banca Mondială mai preconiza că, până în 2025, aceștia ar trebui să poată investi aproape 96 de miliarde de dolari anual în investiții participative – piață pe care China este deja lider, la un nivel de finanțare participativă de 59 de miliarde de dolari pe an în prezent[xix]. Finanțările participative au devenit deja un motor economic de o asemenea anvergură încât mari companii precum General Electric, Motorola, Hasbro sau gigantul electrocasnic Anker au început să utilizeze ele însele aceste platforme ca o modalitate de a își valida propriile produse. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, dacă cineva dintr-un anumit colț al lumii are o idee genială, va putea dispune, cu relativă certitudine, de capitalul necesar pentru a-și deschide propria afacere. Acest lucru nu a fost posibil până acum. Mai mult, aceste noi metode financiare au revoluționat piața de capital pentru noi întreprinderi la nivel global, și ar putea ușor deveni cel mai bun mod de a asigura continuitatea și viitorul vieții pe această planetă, dacă ar fi ghidate într-o manieră sustenabilă.
Același lucru s-ar putea spune și pentru altă sursă de abundență uriașă a capitalului disponibil, anume fondurile suverane de investiții deținute de statele naționale. La nivel global, acestea, la rândul lor, dețineau active aflate în gestiune în valoare de aproximativ 9.94 mii de miliarde de dolari la sfârșitul anului 2020[xx].
Principala întrebare, însă, rămâne: Cum putem mobiliza această abundență de capital pentru a salvgarda viitorul vieții în contextul unor tehnologii dezinflaționiste, economii inflaționiste și probleme globale la scară nemaiîntâlnită?
1.2.3. Amenințări existențiale și mari provocări globale
La un an după ce Organizația Mondială a Sănătății a lansat prima avertizare de pandemie și a propus carantinarea la scară mondială, putem constata că pandemia a redus emisiile globale anuale, însă nu a anulat și tendința acestora către o creștere exponențială pe termen lung. În același timp, modalitățile prin care o serie de tendințe sectoriale a sfidat pandemia ne permit să luăm în considerare cum am putea demara proiecte de decarbonizare la o scară mult mai amplă pe viitor. Potrivit ultimului raport executiv Bloomberg NEF[xxi], Europa și întreaga emisferă nordică au avut parte de cel mai călduros an înregistrat în istorie, cu temperaturi cu 0.4 °C mai ridicate în medie decât 2019, an care a deținut recordul anterior. În 2020, zona arctică și nordul Siberiei au cunoscut cea mai mare deviație de temperatură anuală înregistrată între 1981 și 2010, la peste 6 °C peste media normală, care a determinat ca sezonul incendiilor sezoniere să fie neobișnuit de activ și îndelungat, emanând 244 de milioane de tone de dioxid de carbon în atmosferă – cu o treime peste valorile înregistrate în 2019. 2020 nu a fost doar al doilea cel mai călduros an din istorie; impactul acțiunilor umane asupra sistemului planetar nu a fost, la rându-i, niciodată atât de ușor de cuantificat, permițându-ne astfel o mai bună înțelegere a limitelor planetare prin care să putem dezvolta noi metode, mai eficiente, pentru o mai mare decarbonizare a Pământului. De la furnizarea resurselor energetice la transport, de la construcții la digitalizare, de la lanțurile de producție alimentară la piețele de capital, avem astăzi o mult mai bună înțelegere a interconectivității inerente acestora și a modului în care sistemele ce ating economia globală trebuie regândite și transformate pentru a salvgarda viitorul vieții pe Pământ.
Schimbările climatice nu sunt singurele amenințări existențiale cu care ne confruntăm. După amenințarea nucleară, inteligența artificială constituie un al treilea pericol semnificativ, în special dacă aceasta va evolua către superinteligență, o provocare majoră pentru care nu suntem pregătiți în prezent și pe care Elon Musk o cataloga drept cu mult mai periculoasă decât armele atomice, însă pentru care nu suntem pregătiți, după cum putem vedea din influența sa crescândă asupra rețelelor sociale. Trebuie să recunoaștem realitatea că infrastructura digitală existentă (cu elementele sale fizice și digitale deopotrivă) trebuie reglementată și actualizată cu celeritate pentru a contracara monopolurile deja existente asupra platformelor private administrate de inteligența artificială care deja stăpânesc rețelele sociale și subminează instituțiile democratice. Acestea și-au format deja o existență proprie, nemărginită de legislație, devenind iremediabil patologice și manipulatoare pentru a-și maximiza profiturile în detrimentul dezvoltării umane și unității globale. Conflagrațiile culturale ce au rezultat din aceasta, manifestându-se drept atacuri recurente la adresa rațiunii și științei din partea celor ignoranți, constituie o amenințare actuală reală la adresa rațiunii și la viitorul conștiinței. Această stare de fapt trebuie schimbată cât de curând și înlocuită cu o formă de inginerie socială reglementată, care să fie fundamentată nu doar pe protecția democratică a intimității, ci și pe valori morale înalte.
1.3. Transformarea este fezabilă
Știm ce trebuie făcut dar, din păcate, arareori implementăm ceea ce știm pentru a ne atinge propriile obiective. Un exemplu pertinent în acest sens sunt cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă propuse de Organizația Națiunilor Unite. Țeluri ambițioase, transformaționale, ele urmăresc să creeze o umanitate mai prosperă. Cu toate acestea, unele dintre ele se află într-o gravă contradicție cu altele, lucru care sporește riscul ca un Obiectiv preferat să fie urmărit în detrimentul celorlalte. De exemplu, dacă ar fi să urmărim exclusiv Obiectivul cu numărul 1, Eliminarea sărăciei, prin arderea combustibililor fosili precum cărbunele, ne va fi cu neputință să atingem Obiectivul cu numărul 14, Viața sub Ape, sau numărul 13, Acțiuni Climatice, deoarece vom continua să diseminăm dioxid de carbon în atmosferă crescând, astfel, rata schimbărilor climatice.
Cu toate acestea, există o modalitate mai bună prin care să implementăm Obiectivele de Dezvoltare Durabilă înăuntrul limitelor planetare, iar oamenii de știință ne arată, în cadrul raportului denumit Transformarea este fezabilă, cum să ne calibrăm sistemele în următorii zece ani pentru a asigura viitorul vieții pe Pământ. Anume:
- Energia: accelerarea dependenței de resurse regenerabile pentru a înjumătăți emisiile de dioxid de carbon în fiecare deceniu începând cu 2030, creând totodată o democrație energetică globală.
- Creșterea diferențiată: implementarea modelelor de dezvoltare durabilă în țările aflate în curs de dezvoltare.
- Hrana: trecerea la lanțuri agroalimentare sustenabile în căutarea reducerii amprentei de carbon a producției alimentare.
- Reducerea activă a inechității: contracararea inechității extreme, crearea de locuri de muncă în pofida automatizării și inteligenței artificiale, redistribuirea producției totale și a bogăției.
- Investiții în educația sexului feminin, în egalitatea de gen, sănătate și planificare familială pentru a stabiliza populația planetei
În cele ce urmează, voi prezenta pe scurt un model de recuperare din perspectiva unor investiții efectuate în stadii incipiente, pe baza Mecanismului de Investiții Integrale care a fost elaborat, perfecționat și testat cu succes din 1993[xxii].
1.4. Crearea de locuri de muncă și o recuperare rapide?
La nivel global, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) reprezintă o forță economică semnificativă, cu o contribuție de aproximativ 90% dintre întreprinderi și peste 50% din forța de muncă de pe mapamond, potrivit estimărilor Băncii Mondiale. IMM-urle formale pot realiza chiar și până la 40% din venitul național (PIB) în aproape toate economiile lumii. Cu toate acestea, ele sunt și cele care au suferit cel mai mult în urma carantinărilor impuse de pandemia COVID-19, și astfel se află și în cea mai mare nevoie de ajutor imediat. După cum am putut vedea, tehnologiile cu creștere exponențială sunt dezinflaționiste și, astfel, preschimbă economia inflaționistă mondială chiar sub ochii noștri. În același timp, sunt disponibile vaste sume de capital, care trebuie alocate în conformitate cu cerințele schimbărilor sistemice pentru a restarta în mod sustenabil economia în urma pandemiei, și pentru a permite crearea accelerată de locuri de muncă în noua economie „verde”. Această acțiune transformațională este esențială în încercarea de a răspunde la marea întrebare despre cum pot contribui investitorii (atât oameni de afaceri, cât și antreprenori) mai exact, din perspectiva investițiilor în stadii incipiente, atât pentru țările sărace, cât și pentru cele dezvoltate. După cum am văzut, nu lipsa capitalului este problema; și atunci de ce nu dispun micii antreprenori, în special în Europa, de capitalul necesar pentru a-și demara și/sau extinde micile afaceri? Da, motivele sunt nenumărate, însă cel mai important este anularea riscurilor. Prin integrarea criteriilor tradiționale ale investițiilor speculative de capital cu criteriile de sustenabilitate, precum și eliminarea a 80% din riscurile asociate echipei, părțile interesate își pot reduce semnificativ riscurile inerente unei astfel de investiții. Acesta este, de fapt, cadrul Modelului de Investiții Integrale (Modelul Theta), descris în mai mult detaliu în noua mea carte, precum și în raportul adresat Clubului de la Roma, intitulate Investiții Integrale. Investițiile integrale scot în evidență faptul că sustenabilitatea financiară este inseparabilă de impactul său asupra mediului înconjurător, societate, cultură și etică, precum și asupra auto-actualizării individuale, a bucuriei și a fericirii fiecăruia dintre noi (pe scurt, „cele 6 P-uri”: Paritatea Populației, Planetei și Profitului cu Pasiunea și Perspectiva); și asigură calea către implementarea acestora în investițiile efectuale în stadiile incipiente ale afacerilor.
Criteriile pentru eliminarea riscurilor au un rol de jucat nu doar pentru IMM-uri, ci și în toate celelalte categorii de active, mai ales pe măsură ce iminentele Pacte Verzi guvernamentale dezbătute mai sus sunt adoptate și vor trebui implementate de toate instituțiile financiare. Acestea trebuie să ia în considerare factorii de sustenabilitate cu cea mai mare seriozitate deoarece, dacă nu o vor face, pierderile lor financiare riscă să devină semnificative. De exemplu, în ultimul raport Rethink[xxiii], James Arbib și Tony Seba argumentează că, în curând, vom avea de-a face cu o bulă financiară care se va dezvolta rapid în jurul activelor energetice din sursele convenționale de cărbune, gaze naturale, centrale nucleare și resurse hidroenergetice. Autorii insistă că (1) putem atinge neutralitatea în materie de emisii de carbon mai repede și mai ieftin decât am preconizat; (2) activele energetice însele sunt grav supraapreciate; (3) sursele energetice pe bază de cărbune, gaze naturale, energie nucleară și hidroenergie sunt de două ori supraevaluate; (4) sursele de energie solară și eoliană au atins deja paritatea de cost și sunt, în consecință, deja mai ieftine în termeni reali decât cărbunele, gazele naturale, energia nucleară sau hidroenergia, cu mult mai devreme decât fusese preconizat; (5), guvernele trebuie să înceapă să își protejeze cetățenii, noile companii sau industrii de riscurile financiare asociate bulelor financiare ale activelor energetice convenționale.
O privire mai îndeaproape la starea actuală a lumii dintr-o perspectivă mai integrală ne arată că omenirea se află, în prezent, într-un context, neschimbat în decursul pandemiei, flancat de o creștere exponențială a tehnologiilor dezinflaționiste, de sisteme economice inflaționiste și de amenințări existențiale care includ urgențele climatice, riscurile nucleare și dezvoltarea nereglementată a inteligenței artificiale. Într-o analiză finală, este evident că una dintre cele mai importante sarcini ale liderilor mondiali este să accelereze substanțial schimbarea de paradigmă către un nivel al conștiinței planetare care să poată salva umanitatea de la extincție. Pentru a putea asigura viitorul vieții pe Pământ, toate eforturile trebuie îndreptate către implementarea la nivel global a Acordului de la Paris și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă propuse de Organizația Națiunilor Unite în cadrul limitelor planetare. Și aceasta până în anul 2050.
______________________________________
