Emil Constantinescu
Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului
Discutăm despre pandemia de COVID-19 drept o criză sistemică, îi dezbatem impactul multisectorial, însă uităm să îi luăm în considerare și impactul asupra celui mai important dintre actorii dinăuntrul acestui sistem: oamenii înșiși.
Este esențial să fim conștienți că dezbaterile despre pandemie nu trebuie să se concentreze exclusiv asupra statelor și altor actori principali. Ele trebuie să fie, înainte de toate, despre oameni. Adeseori vorbim despre colapsul unor întregi sectoare economice, însă nu ne gândim că oamenii înșiși sunt primele victime ale acestora, deoarece aceștia sunt chiar industriile însele.
A fost foarte interesant să urmărim evoluția spiritului de conformitate manifestat de miliarde de oameni pe mapamond, care s-au decis să rămână în siguranță și să respecte regulile stărilor de urgență declarate pentru un singur scop: supraviețuirea.
Stresul cauzat de veritabilul „arest la domiciliu” al miliarde de oameni va lăsa urme adânci și va afecta atât generația noastră, cât și generațiile tinere. Orice psihoterapie eficientă trebuie să pornească de la înțelegerea esenței fenomenului studiat. Efectul paralizant al pandemiei asupra vieții economice și sociale a fost exacerbat de generalizarea fricii. Șomerii, cei fără adăpost, dar și directorii companiilor multinaționale, președinții și prim-miniștrii au fost afectați deopotrivă. Să nu uităm că această teamă generalizată s-a aflat și la baza tuturor regimurilor totalitare.
Când medicii secțiilor de terapie intensivă, specialiștii în boli infecțioase, pneumologii și virusologii aflați în linia întâia a luptei împotriva COVID-19 își vor fi câștigat bătălia, va veni rândul psihiatrilor să își facă datoria.
La sfârșitul teribilei calamități a celui de-Al Doilea Război Mondial, efectele s-au simțit nu doar asupra economiei, ci și asupra sufletelor umane. După tragedia Titanicului de acum o sută de ani, omenirea a convenit asupra unei chemări universale pentru ajutor: S.O.S., „Salvați Sufletele Noastre”.
Acum 60 de ani, Academia Mondială de Artă și Știință a fost creată de mari savanți, care au înțeles foarte bine problemele care pot surveni din urma folosirii științei și tehnologiei în scopuri mai puțin nobile, dar și dramele umane resimțite de oamenii de pretutindeni, atât din țările învinse, cât și învingătoare în cel de-Al Doilea Război Mondial. Poate acesta a fost chiar motivul pentru care au numit-o „Academia de Artă și Știință”, deoarece arta și literatura pot alina și tămădui sufletele umane mai ușor.
În „Portretul lui Dorian Grey” regăsim o afirmație remarcabilă: „a ne tămădui sufletele prin simțuri și simțurile prin suflet”, la care Oscar Wilde adaugă că „sufletul este o realitate teribilă. El poate fi vândut și cumpărat. Poate fi înveninat, sau perfecționat”. Aș adăuga, de asemenea, că sufletul poate fi și răscumpărat!
Celor care sunt pe cale să își piardă speranța trebuie să le reamintim că un țel mai înalt în viață poate elibera ființa umană din ghearele fricii. Din acest motiv, în perioada pandemiei, dezbaterile s-au concentrat asupra drepturilor umane și valorilor morale care ghidează viețile fiecăruia.
Din acest motiv, am convingerea că acesta este cel mai oportun moment pentru a acționa. Și trebuie să acționăm imediat. A venit timpul ca mediul academic să ia poziție și să se angajeze pe deplin în dezbaterea a ceea ce poate fi făcut pentru a depăși această criză sistemică în anii care vor veni și pentru generațiile care ne vor urma.
