Foto Dr. Ash Pachauri, Senior Mentor, Mișcarea PPN (Protejați Planeta Noastră!)
„Nu ne vom putea rezolva problemele cu aceeași gândire cu care le-am și creat.”
Albert Einstein
Răspândirea rapidă a noului coronavirus are un profund impact social și economic atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Pe 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat epidemia de COVID-19 o adevărată pandemie și, până la 23 noiembrie 2020, numărul cazurilor crescuse la aproape 60 de milioane, răspândite în 218 țări, regiuni sau teritorii. În aceeași perioadă, peste 1,3 milioane de oameni și-au pierdut viața. Noul coronavirus care stă la baza COVID-19 a fost determinat ca fiind de proveniență animală, potrivit celor mai credibile surse fiind transmis în rândul oamenilor într-o piață de animale vii din Wuhan, China, în decembrie 2019.
Cercetările efectuate până în prezent sugerează [i] că frecvența epidemiilor de boli infecțioase precum Ebola, SARS, MERS, gripa aviară și mai nou COVID-19 este în creștere. Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor din Statele Unite ale Americii estimează că trei sferturi dintre afecțiunile noi sau în curs de evoluție care vor afecta populația umană își au originea în animale[ii]. Incidentele epidemiologice, precum noul coronavirus, amenință să devină din ce în ce mai obișnuite, pe măsură ce populațiile umane distrug habitate naturale, obligând animalele sălbatice la o mai strânsă proximitate cu ei înșiși[iii]. Cu cât amprenta umană continuă să se răspândească asupra habitatelor animale și să distrugă ecosisteme din ce în ce mai fragile, cu atât vom intra în contact din ce în ce mai direct cu animalele. Mai mult, comerțul ilegal cu animale sălbatice și piețele ilegale de animale vii sunt de foarte multe ori cauzele acestui fel de afecțiuni.
Atâta vreme cât cercetarea medicală ia prea puțin în calcul ecosistemele naturale înconjurătoare[iv], o disciplină relativ nouă, sănătatea planetară, examinează „gradul de sănătate al civilizației umane și statutul sistemelor naturale de care aceasta depinde[v]”. Domeniul sănătății planetare atrage din ce în ce mai mult interes, pe măsură ce conexiunile dintre bunăstarea umană și sănătatea ecosistemică devin din ce în ce mai evidente. Chiar dacă specializarea este relativ nouă, ideea sănătății planetare a intrat în atenția lumii încă din 1993, când fizicianul norvegian Per Fugelli[vi] scria: „Pacientul Pământ este bolnav. Perturbările globale ale mediului înconjurător pot avea consecințe grave pentru sănătatea umană. A venit vremea ca medicii să ofere un diagnostic global și să prescrie un tratament adecvat”.
Acest „tratament” necesită o redefinire radicală a modelelor de dezvoltare curente adoptate de guvernele lumii care, până acum, au promovat producția și consumul cu orice preț. Astăzi, trei sferturi din mediul înconjurător terestru și aproximativ 66% din resursele marine au suferit alterații semnificative în urma exploatărilor umane[vii]. Peste o treime din suprafața de uscat a Pământului și aproape 75% din resursele de apă dulce sunt astăzi folosite pentru producția agricolă vegetală sau animală. Amprenta crescândă a omenirii care duce inexorabil la pierderea și fragmentarea habitatelor naturale perturbă comportamente animale esențiale și riscă extincția a peste un milion de specii de floră și faună[viii], prefigurate să dispară în doar câteva decenii. Aceasta este un rezultat al „nestăvilitei otrăviri, prădări, vandalizări și distrugeri în masă a pădurilor, oceanelor, solurilor, bazinelor fluviale și chiar aerului planetei[ix]”. Perturbarea globală cauzată de COVID-19 ne permite să întrezărim dezordinea mondială care ne așteaptă dacă permitem temperaturilor să crească cu mai mult de 1.5 grade Celsius peste nivelul pre-industrial.
Pandemia COVID-19 este un semnal de alarmă care ne atrage atenția către faptul că, dacă guvernele lumii continuă să urmărească o întoarcere la normalul anterior, devastarea peisajului Pământului pe altarul „dezvoltării” va persista, spre detrimentul resurselor naturale ale planetei, amenințând însăși supraviețuirea tuturor speciilor. Un astfel de model, care să servească apetitului nesățios al guvernelor pentru „dezvoltare” punând profitul înaintea costului real al unei vieți echilibrate, trebuie să fie redefinit în mod radical. Este urgentă nevoie de un leadership activ și vizionar din partea guvernelor lumii pentru a ne redefini abordările cu privire la mediul înconjurător, aceasta constituind o îndepărtare semnificativă de la profanarea mediului înconjurător în care lumea s-a complăcut în decursul ultimelor decenii. Pe măsură ce țările lumii dedică din ce în ce mai multe resurse combaterii COVID-19, avem oportunitatea de a ne realinia cu propusele valențe redefinite ale „dezvoltării”, care caută se creeze o planetă mai sigură și oferă promisiunea unei sănătăți mai robuste pentru noi toți.
Cu câteva luni în urmă, pe măsură ce statele lumii instaurau măsuri de restricționare a circulației oamenilor și impuneau distanțarea socială, consumul energetic a scăzut dramatic, iar poluarea și emisiile de gaze de seră au scăzut. China, cel mai mare vinovat de pe mapamond în această privință, a cunoscut o scădere a nivelului emisiilor de carbon de 25% la începutul acestui an; poluarea din New York a fost redusă cu aproape 50% datorită măsurilor de a împiedica răspândirea virusului; iar o stare de urgență aplicată la nivel național în India – țara cu cele mai ridicate nivele de poluare de pe glob –, a dus la o scădere de 30% a poluanților particule în suspensie (PM2.5) în anumite orașe în doar câteva zile. Această scădere a gradului de poluare cu siguranță reprezintă o veste bună, însă, din păcate, ea nu încetinește cu nimic schimbările climatice deja aflate în curs.
Modelele preliminare care prefigurează că pandemia COVID-19 ar putea cauza cea mai mare scădere anuală a gradului de emisii de carbon din istorie subliniază, de asemenea, faptul că această toamnă nu ne va apropia de una singură de acea limită a temperaturii globale[x]. Emisiile de carbon la nivel global ar trebui să scadă cu peste 6% pe an în fiecare an al acestui deceniu, echivalentul a peste 2200 de tone de dioxid de carbon anual, pentru a putea limita creșterea temperaturii la doar 1,5 grade Celsius peste nivelele planetare pre-industriale. Concentrațiile de dioxid de carbon, acel gaz care este cu predilecție răspunzător pentru captarea căldurii în interiorul atmosferei Pământului, au crescut de la 413 upm (unități per milion) anul trecut la 416 upm astăzi[xi]. Pentru a ne atinge ținta, Institutul de Oceanografie Scripps a subliniat necesitatea unei reduceri de aproximativ 10% la nivel mondial a consumului de combustibili fosili, reducere care ar trebui apoi susținută vreme de cel puțin un an pentru a fi reflectată cu claritate în nivelele de dioxid de carbon măsurabile. Orice impact pozitiv și vizibil al reducerii consumului de energie și a emisiilor de gaze de seră nu vor fi decât temporare în lipsa unei schimbări radicale de direcție a voinței politice către soluții mai puțin poluante și sustenabile.
Mai mult, în lipsa unei gestionări corespunzătoare a deșeurilor, uriașele cantități de plastic și materiale periculoase generate în timpul pandemiei COVID-19 pun, de asemenea, în pericol mediul înconjurător și sănătatea umană. Este absolut necesară gestiunea corespunzătoare a deșeurilor biomedicale generate de spitale și de tratamentul la domiciliu[xii], precum ambalajele medicale, măștile și mănușile contaminate și medicamentele folosite sau expirate. Pandemia COVID-19 a sporit deopotrivă și ubicuitatea ambalajelor de plastic, realitate care complică și mai mult gestionarea deșeurilor. Manevrarea în condiții de siguranță și gestionarea sustenabilă a astfel de deșeuri reprezintă, așadar, un element esențial pentru definirea unui nou model de dezvoltare.
Pentru a putea avea un impact pozitiv și sustenabil asupra mediului înconjurător, trebuie să efectuăm schimbări fundamentale ale normelor de producție și consum pe termen lung. Aceste schimbări vor fi la fel de necesare în statele dezvoltate precum în statele aflate în curs de dezvoltare, și vor necesita reorientări radicale ale voinței politice. Rolul opiniei publice în prefigurarea acestor schimbări va fi, de asemenea, esențial. Pe măsură ce oamenii devin din ce în ce mai conștienți de dependența lor intrinsecă de mediul înconjurător, guvernele vor fi nevoite să se concentreze asupra unor schimbări fundamentale de politică, elaborate cu aportul mediului științific[xiii]. Este nevoie de sprijinirea parteneriatelor științifice internaționale și de acțiuni colective pentru ca toate guvernele să poată face față provocării de a redefini modelele de dezvoltare pe viitor pentru a putea îmbunătăți viața tuturor speciilor și a putea Proteja Planeta Noastră[xiv]. Perturbările curente datorate COVID-19 vor păli curând în fața a ceea ce ne va aduce viitorul, dacă guvernele nu vor acționa energic pentru a limita încălzirea globală la mai puțin de 1,5 grade Celsius peste temperatura pre-industrială și a adopta modele mai curate și mai sănătoase de dezvoltare. Considerându-și opțiunile disponibile în lumea post-COVID-19 și pregătindu-se pentru ceea ce va veni, ele trebuie să ia cu atenție în considerare modul în care pot încorpora și acțiunile în scopul protejării planetei în această lume nouă a viitorului. Este evident, acum când lumea se confruntă cu atât de multe necunoscute, că singurul adevăr de netăgăduit este faptul că sănătatea planetei și sănătatea celor care o populează sunt indisolubil legate.
