• Română
  • Engleză
Romanian Presidency of the Council of the EU - Cohesion, a common European value

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și reperele de care avem nevoie pentru reconstrucția post-pandemie

Sursa foto: Financial Intelligence

László Borbély, Consilier de stat la Cabinetul Prim-Ministrului, coordonator al Departamentului de Dezvoltare Durabilă din cadrul Secretariatului General al Guvernului României

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și reperele de care avem nevoie pentru reconstrucția post-pandemie

Pandemia de Coronavirus ne-a luat pe toți prin surprindere. Indiferent de naționalitate, formare, statut social sau activitate profesională, reperele lumii în care trăim s-au schimbat brusc. Efectele asupra fiecăruia dintre noi au fost mai mici sau mai mari, însă cu siguranță au existat. Deodată cu toții am devenit vulnerabili în fața unui inamic invizibil care își atacă victimele fără să țină cont de locul pe care îl ocupă în societate. Provocarea sanitară s-a reflectat rapid asupra economiei. Cea mai mare parte dintre țările considerate avansate s-au închis pentru diferite intervale de timp astfel încât să încetinească răspândirea virusului și să-și găsească acel răgaz necesar pentru a întări capacitatea sistemelor sanitare de a gestiona a pandemia. Apare astfel un prim principiu care trebuie să stea la baza construcției post-pandemie: nu doar lumea este interconectată, ci și toate sectoarele vieții socio-economice. O criză într-un anumit sector atrage după sine efecte asupra celorlalte. Această evoluție reprezintă un prim-indiciu că avem nevoie de o abordare holistică atunci când încercăm să găsim soluții la problemele contemporane.

Orice tip de criză are efecte dramatice asupra societății și asupra bunăstării oamenilor. Cu toate acestea, oricând ne raportăm la astfel de momente dificile suntem datori să avem întotdeauna capacitatea de a identifica părțile pozitive chiar dacă uneori sunt foarte greu de găsit. Speranța și doza de optimism sunt puse de multe ori în lecțiile pe care ar trebui să le învățăm și bine-înțeles în etapa de reconstrucție. În aceste momente de cumpănă trebuie să ne uităm cu luciditate asupra modului în care funcționează societatea contemporană și să analizăm acele mecanisme care pot fi îmbunătățite. Reconstrucția socio-economică nu este prin urmare doar o etapă pentru a depăși criza și reprezintă o oportunitate pentru a îmbunătății lumea în care trăim și pe care o vom lăsa moștenire generațiilor viitoare.

Criza sanitară a lovit într-un moment în care nevoia de schimbare a modelului de dezvoltare economică era din ce în ce mai pregnantă. Chiar la începutul acestui an, Australia s-a confruntat cu incendii de vegetație fără precedent. Fenomenele meteo extreme sunt din ce în ce mai frecvente. România a fost ferită până acum de mari dezastre, însă am fost și la nivel național martorii unor situații atipice cum ar fi tornada din 2019. Impactul activității umane asupra mediului are efecte tot mai vizibile. Paradigma clasică de dezvoltare economică bazată pe consum a crescut bunăstarea până la un anumit nivel însă și-a arătat limitele. România are nevoie de o schimbare a paradigmei prezente de dezvoltare pentru a face față provocărilor secolului XXI. Trăim o perioadă marcată de  procesul de globalizare, de accentuare a inegalităților și de agravare a problemelor de mediu. Avem nevoie de o nouă abordare, iar dezvoltarea durabilă ne oferă soluții pentru cele mai multe dintre problemele societății contemporane.

Îngrijorări în ceea ce privește impactul dezvoltării economice asupra mediului au apărut încă din anii 60-70 ai secolului trecut. Definiția conceptului de dezvoltare durabilă acceptată până în prezent a apărut în 1987 în Raportul Brundtland „Viitorul nostru comun” din anul 1987:  „dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi“. Putem vorbi astfel despre două componente de bază ale dezvoltării durabile: (1)creșterea economică nu trebuie să pună în pericol echilibrul natural al planetei; (2)apare, de asemenea, nevoia asigurării echității între generații ca o componentă majoră.

Preocupări de acest tip apăruseră în gândirea românească încă din anii 1970. Nicolae Georgescu Roegen este unul dintre cei mai proeminenți economiști în acest domeniu fiind întemeietor al unei noi şcoli de gândire economică, fondatorul bioeconomiei. Contribuția sa deosebit de importantă este una inovativă care explică economia prin prisma legii entropiei. În viziunea sa, Procesul social-economic se întinde dincolo de frontiera tradițională (producție-consum), luând în considerare relaţiile și schimburile permanente cu mediul înconjurător, considerat pe de o parte ca mediu de viață, ca sursă de energie și materiale disponibile (cu entropie joasă =ordine) epuizabile și pe de altă parte ca spațiu de depozitare a deșeurilor (entropie înaltă=dezordine). O altă personalitate din România care a contribuit la dezvoltarea acestor concepte este Grigore Antipa. De asemenea, Constantin Brâncuși, prin tehnica sa artistică ce integrează modul de creație țărănesc (cioplirea directă, conectarea cu materialul), a atras atenția, la nivel internațional, asupra valorii culturii tradiționale românești dintr-o perspectivă inovativă. Mai ales în aceste momente dificile, când suntem în căutare de de noi repere, trebuie să valorificăm această moștenire și s-o transferăm în cultura cotidiană astfel încât cetățenii să își însușească principiile dezvoltării durabile.

Venind mai aproape de zilele noastre, anul 2015 a fost unul deosebit cu o serie de acorduri precum Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, Agenda de acțiune de la Addis Abeba a ONU care vorbește despre mecanismele financiare necesare tranziției către un viitor durabil. În același an, în cadrul lucrărilor summit-ului ONU de la New York, liderii lumii au adoptat un document emblematic:  Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă – o foaie de parcurs cu 17 Obiective pentru Dezvoltare Durabilă care ar urma să transforme lumea în care trăim într-una mai bună pentru generațiile actuale și viitoare. Prin obiectivele pe care le propune, cuprinde elemente despre toate lucrurile care ne înconjoară. „Fără sărăcie”, Sănătate și bunăstare”, „Educație de calitate”, „Inegalități Reduse”, „Acțiune climatică” etc. – sunt toate deziderate care urmăresc să asigure o viață mai bună pentru toți oamenii. Pe lângă țintele concrete și detaliile tehnice extrem de importante pentru punerea  în practică, Agenda 2030 are la bază principii pe cât de solide, pe atât de nobile. În tranziția către o societate durabilă nu trebuie să lăsăm pe nimeni în urmă, iar clădirea unui viitor durabil se poate face prin parteneriate consolidate. Toate eforturile noastre nu vor atinge țelul dorit, dacă nu reușim să formăm o masă critică care să sprijine această transformare.

Agenda 2030 și cele 17 Obiective pentru Dezvoltare Durabilă pe care le propune au fost adoptate și de România. În aprilie 2016, Parlamentul României, printr-o ședință comună a celor două camere, devine primul din cele 176 ale Uniunii Interparlamentare care își exprimă susținerea pentru implementarea Agendei 2030 în România. Din 2017, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului se înființează Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă cu rolul de a coordona punerea în practică a celor 17 Obiective pentru Dezvoltare Durabilă la nivel național. Cel mai important rezultat al Departamentului este revizuirea Strategiei naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Viziunea de ansamblu este aceea că dezvoltarea durabilă prezintă un cadru de gândire care, odată însușit de către cetățean, va ajuta la crearea unei societăți mai echitabile, definită prin echilibru și solidaritate și care să poată face față schimbărilor aduse de probleme actuale globale, regionale și naționale, inclusiv scăderea demografică. Grija statului față de cetățean și respectul cetățeanului față de instituții, față de aproapele său, de valorile morale și diversitatea culturală și etnică vor duce la o societate durabilă.

Reziliența, solidaritatea, nevoia de a nu lăsa pe nimeni în urmă reprezintă principii fundamentale promovate de Agenda 2030 și de Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 și sunt mai actuale ca niciodată în actuala criză socio-economică pe care o traversăm. Este aproape unanim acceptat la nivelul experților care activează în domeniul dezvoltării durabile faptul că în mod inevitabil pandemia va avea impact semnificativ asupra implementării Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă. Într-un raport publicat de Comitetul Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite se face vorbire despre trei posibile scenarii: accelerarea tranziției către dezvoltare durabilă; păstrarea ritmului de dinaintea pandemiei sau înrăutățirea situației. Dincolo de detaliile tehnice, dezideratul care ar trebui să ne ghideze acțiunile din perioada următoare este transformarea crizei într-o oportunitate pentru o reconstrucție socio-economică solidă și durabilă.

Drumul pe care trebuie să îl parcurgem este în mare parte trasat tocmai de cele 17 Obiective pentru Dezvoltare Durabilă. Cu cât politicile naționale vor fi mai ancorate în ceea ce privește această nouă paradigmă, cu atât avem șansa nu doar de a depăși criza, ci de a construi o societate reziliență, mai echitabilă și mai prietenoasă cu mediul înconjurător. În continuare, vă propun o serie de exemple concrete în ceea ce privește principii de bază care ar trebui să fundamenteze reconstrucția post-pandemie dintr-o perspectivă a Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă.

ODD 1 – Fără sărăcie. Criza sanitară cauzată de Coronavirus va produce, după cum preconizează majoritatea experților, o amplă criză economică. Pentru prima oară în ultimele trei decenii gradul de sărăcie la nivel global ar putea crește, iar peste jumătate de miliard de cetățeni vor trece sub pragul sărăciei, după cum arată o analiză recent publicată de experții de la Universitatea Națiunilor Unite – Institutul pentru Dezvoltarea Cercetării Economice. În aceste condiții, implementarea ODD 1 până în 2030 va deveni o misiune mult mai grea, atât la nivel mondial cât și în România. Pentru a contracara o parte dintre aceste efecte negative este necesară o abordare durabilă, cu politici publice care să aibă în vedere impactul asupra categoriilor vulnerabile. În anii următori, pe lângă sectorul public, vor trebui să acționeze complementar, atât sectorul privat, cât și cel non-profit. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă coordonează în acest moment elaborarea Planului de Acțiune pentru implementarea Strategiei care va ține cont de noile realități socio-economice.

ODD 2 – Foamete „zero”. Pandemia de Coronavirus a readus în atenție rolul vital pe care agricultura și industria alimentară îl au în buna funcționare a unei societăți. Conform unei analize realizată de Banca Națională a României, deficitul comerțului internațional de produse alimentare a avut o evoluție negativă. Cu toate că țara noastră are un potențial agricol uriaș, importurile alimentare depășesc valoarea exporturilor. Astfel, deficitul comercial în acest sector fost de 2,8 miliarde euro în anul 2016 și 2,6 miliarde euro în primele 10 luni ale anului 2017. În momentele de creștere economică se văd mai puțin eforturile care stau în spatele asigurării alimentelor. Lecția pe care ar trebui să o învățăm este că avem nevoie de un sector agricol competitiv care să ofere posibilitate cetățenilor să se aprovizioneze din producția autohtonă.

ODD 3 – Sănătate și bunăstare. Sănătatea publică a devenit indiscutabil principala preocupare a societății în care trăim. Este foarte important ca atunci când vom învinge definitiv noul tip de Coronavirus să nu uităm efectele dezastruoase pe care le-a avut. Statele trebuie să fie mult mai pregătite pentru a face față unor astfel de fenomene. Prin urmare este esențială consolidarea sistemelor de sănătate, susținerea cercetării medicale și întărirea capacității de prevenție și de răspuns la pandemii sau alte probleme ample de sănătate publică. O parte dintre instrumentele necesare acestor demersuri stau în consolidarea organizațiilor internaționale. Economia s-a oprit pentru o perioadă și efectele sunt negative, dar fără măsurile de izolare este greu de imaginat de câte ori ar fi crescut numărul îmbolnăvirilor și cât de mare ar fi devenit amplitudinea crizei. Această perioadă poate impulsiona o rearanjare a priorităților societății și punerea sănătății cetățeniilor în centrul preocupărilor. Criza generată de coronavirus ne-a arătat că sănătatea este motorul vital al societății în care trăim.

Îmbunătățirea serviciilor și accesului la asistența medicală de calitate este esențială pentru funcționarea unei societăți durabile centrate pe pacient și prevenție. Trebuie asigurat un cadru adecvat pentru promovarea unui mod de viață sănătos și pro-activ, prevenția și educația medicală.

ODD 7 - Energie curată și la prețuri accesibile. Este extrem de important ca prioritățile Comisiei Europene privind decarbonizarea să rămână de actualitate chiar și în contextul pandemiei. O parte dintre statele membre UE, printre care și România, s-au exprimat în favoarea folosirii Pactului Ecologic European ca principal motor pentru reconstrucția economică. Instrumentele financiare europene trebuie folosite cu maximă eficiență pentru că au un potențial uriaș de a transforma sectorul energetic din România în unul mai prietenos cu mediul înconjurător și care să producă în același timp efecte pozitive la nivel social.

ODD 8 – Muncă decentă. Dacă în ultimii ani în România exista un deficit de forță de muncă, criza economică generată de pandemie poate conduce la creșterea șomajului. Piața muncii va fi cel mai probabil afectată puternic, însă efectele negative pot fi combătute prin investiții în pregătirea forței de muncă și reconversie profesională. Una dintre categoriile care și înainte de pandemie avea nevoie de acțiune este cea a tinerilor: NEETs - rata tinerilor cu vârsta între 15-29 de ani care nu sunt încadrați în muncă și nici nu urmează cursuri se află la 17%, cu 5 procente peste media europeană. Programele de formare de tipul școală profesională în sistem dual, care să pună accent pe pregătirea tinerilor în conformitate cu cerințele pieței muncii, ar putea fi un instrument extrem de util pentru rezolvarea acestei probleme.

Provocările naționale pentru 2030 sunt reprezentate de menținerea ritmului creșterii economice astfel încât să fie redus decalajul față de celelalte state ale Uniunii Europene; atingerea unor niveluri mai ridicate ale productivității prin diversificare, modernizarea tehnologică și inovație; consolidarea capacității instituțiilor financiare interne pentru a încuraja și a extinde accesul la servicii bancare.

Exemplele pot continua cu fiecare Obiectiv de Dezvoltare Durabilă. Ideea principală este că problemele complexe pe care le traversăm necesită o abordare holistică care să țină cont de impactul pe care o anumită politică îl are asupra altor sectoare. De asemenea, avem nevoie ca deciziile și acțiunile noastre să nu neglijeze niciodată componenta etică.

În viziunea Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, consecințele pandemiei trag un puternic semnal de alarmă pentru întreaga societate. În primul rând, instituțiile statului ar trebui să formuleze propuneri de politici și să ia acele decizii care pe lângă diminuarea efectelor, să asigure și o dezvoltare sustenabilă pe termen mediu și lung. Suntem datori să avem curajul să proiectăm o societate după reconstrucție în care calitatea vieții să fie la un nivel chiar mai ridicat decât înainte de izbucnirea pandemiei. Pe lângă acțiunea autorităților publice, va fi însă nevoie și de implicarea mediului privat, a experților din societatea civilă, mediul academic, institute de cercetare, ONG-uri. Toate aceste eforturi nu vor avea impactul dorit, dacă nu reușim să formăm o masă critică de cetățeni care cred în principiile dezvoltării durabile și care le pun în practică în viața lor de zi cu zi.

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu