• Română
  • Engleză
Romanian Presidency of the Council of the EU - Cohesion, a common European value

Actualitatea unui manifest lansat acum 65 de ani de Bertrand Russell și Albert Einstein

Acum 65 de ani, la 9 iulie 1955, Bertrand Russell și Albert Einstein lansau un apel către comunitatea internațională de abolire a armelor nucleare, cu îndemnul"Amintiți-vă de umanitatea voastră și uitați de orice altceva!", care continuă să fie actual și astăzi.

La 65 de ani de la lansarea Manifestului, Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL), preia și susține apelul inițiat de Garry Jacobs, președintele Academiei Mondiale de Artă și Știință (WAAS), și Rovshan Muradov, secretarul general al Centrului Internațional Nizami Ganjavi (NGIC), lansat către toate organizațiile internaționale, pentru o acțiune colectivă la adresa provocărilor contemporane.

Savanții care au semnat Manifestul Russell-Einstein au fondat, în 1957, Mișcarea Pugwash (Asociația Laureaților Premiului Nobel) și în 1960, World Academy of Art and Science.

"Inițiativa Levant pentru Pace Globală" și "Lumea post-pandemia COVID-19. O viziune umanistă pentru o dezvoltare durabilă", proiectele institutului nostru, au fost construite în spiritul Manifestului Russell-Einstein, urmărind responsabilitatea elitelor intelectuale pentru prezentul si viitorul omenirii.

Emil Constantinescu

Președintele ISACCL

 

Manifestul Russell-Einstein

9 iulie 1955

 

În tragica situație cu care se confruntă omenirea în acest moment, suntem de părere că oamenii de știință trebuie să se replieze și să se reunească pentru a evalua pericolele existențiale care au apărut ca o consecință a inventării armelor de distrugere în masă, și pentru a elabora și propune o rezoluție în spiritul proiectului atașat.

Ne exprimăm cu această ocazie, nu în calitate de cetățeni ai unei sau altei națiuni, continent sau credințe, ci în calitate de ființe umane, membri ai speciei Omului, a cărui viitoare existență este pusă sub semnul întrebării. Lumea este plină de conflicte; și, eclipsându-le pe toate celelalte conflicte minore, avem parte și de o luptă titanică între Comunism și anti-Comunism.

Aproape toți oamenii cu conștiință politică vor avea opinii puternice despre una sau mai multe dintre aceste probleme; însă vă cerem, dacă vă este cu putință, să lăsați aceste sentimente la o parte și să vă luați în considerare doar calitatea de membri ai unei specii biologice care s-a bucurat de o istorie remarcabilă, și a cărei dispariții nu ne-am putea-o dori vreunul dintre noi cu adevărat.

Vom încerca, pe cât ne stă în putință, să evităm orice termen sau cuvânt atrăgător unui grup în detrimentul altuia. Cu toții suntem în același pericol, iar dacă vom reuși să îl înțelegem, există încă speranța că vom reuși să îl și prevenim în mod colectiv.

Trebuie să învățăm să gândim în feluri noi. Trebuie să învățăm să nu ne mai întrebăm „ce măsuri putem lua pentru a oferi grupului simpatic nouă o victorie militară?", deoarece astfel de măsuri nu mai există. Întrebarea care trebuie să ne-o punem este: „ce măsuri putem lua pentru a preveni un conflict militar a cărui răbufnire va fi, fără îndoială, dezastruoasă pentru toate părțile?"

Publicul larg, și chiar mulți dintre cei aflați în poziții de conducere, nu au realizat încă ce implică cu adevărat un război purtat cu bombe nucleare. Publicul larg încă le asociază cu ștergerea anumitor orașe de pe fața Pământului. Chiar dacă toți locuitorii Londrei, New Yorkului sau Moscovei ar fi exterminați, lumea în sine s-ar putea totuși reface în urma acestei lovituri, în decursul câtorva secole. Însă, astăzi, știm – și avem confirmarea testului efectuat în insulele Bikini – că bombele nucleare pot răspândi distrugerea și treptat, pe o rază mult mai mare decât cea presupusă inițial.

Din surse inviolabile avem confirmarea că, în prezent, omenirea are capacitatea de a crea o bombă de două mii cinci sute de ori mai puternică decât cea care a eradicat Hiroshima.

O astfel de armă, detonată în preajma solului sau în apă, ar trimite particule radioactive în atmosfera superioară. Acestea, în timp, vor reveni la pământ sub forma unor furtuni de praf sau ploi deopotrivă letale. Acest tip de praf a fost cel care a infectat pescarii japonezi și captura lor de pește.

Nimeni nu poate ști cu exactitate pe ce rază ar putea fi diseminate asemenea particule radioactive letale, însă specialiștii în domeniu afirmă în unanimitate că un război purtat cu bombe de hidrogen ar duce foarte probabil la apusul rasei umane în întregime. Temerea este că, în cazul în care vor fi folosite multe astfel de bombe, vom avea parte de o moarte universală – subită doar pentru o fericită minoritate, ceilalți fiind condamnați la o îndelungată tortură a molimelor și dezintegrării.

Multe au fost semnalele de alarmă trase de minți luminate ale mediului științific și de autoritățile competente în strategia militară. Nici unii dintre aceștia nu vor afirma că cele mai sumbre previziuni vor fi o certitudine. Ce afirmă, în schimb, este că aceste urmări reprezintă o realitate posibilă, și nimeni nu se poate asigura că ele nu vor fi îndeplinite. Încă nu am descoperit ca răspunsurile specialiștilor la această întrebare să depindă în vreo capacitate de politicile sau prejudecățile pe care le dețin, ci doar – în măsura în care o dovedesc cercetările noastre – de summum-ul total de cunoștințe ale specialistului în cauză. Cu precădere, am descoperit că aceia care știu cel mai mult sunt totodată și cei mai sumbri.

Iată, așadar, problema pe care dorim să v-o prezentăm, dezolantă și cumplită și ineluctabilă: Să punem capăt acum rasei umane; sau să se dezică lumea de război în perpetuitate? Lumea nu dorește să facă această alegere, deoarece este atât de greu să abolim războiul în totalitate.

Abrogarea războiului va necesita limitări neplăcute ale suveranității naționale . Însă, ceea ce împiedică înțelegerea situației curente mai mult decât orice altceva este faptul că termenul de „omenire" ne este atât vag cât și abstract. În imaginația lor, oamenii prea puțin își închipuie că pericolul este la adresa lor și a copiilor lor și a copiilor copiilor lor, atribuindu-l unei slab înțelese și difuze „omeniri". Puțini vor ajunge să își dea seama că ei înșiși, individual, laolaltă cu cei dragi lor sunt expuși pericolului iminent al unei dispariții agonizante. Și, astfel, ei speră că poate războiului îi va fi permis să continue, atâta vreme cât armele moderne ar fi interzise.

Această speranță este deșartă. Orice acord împotriva folosirii bombelor cu hidrogen ar fi semnat în timp de pace va fi considerat nul în vreme de război, iar ambele părți vor căuta să fabrice bombe cu hidrogen de îndată ce va irumpe conflagrația, deoarece dacă doar una dintre părți le-ar avea la dispoziție, acea parte ar fi victorioasă în mod inevitabil.

Deși un acord prin care să se renunțe la bombele nucleare, ca parte integrantă a unei reduceri generale a stocurilor de armament de pe mapamond, nu ne-ar oferi o soluție decisivă, acesta ar servi totuși anumitor importante scopuri.

În primul rând, orice acord între Est și Vest este pentru binele tuturor întrucât va tinde să aplaneze tensiunile existente. În al doilea rând, interzicerea armelor termonucleare, efectuată în condiții de sinceră bună credință din partea ambelor părți, ar diminua la rândul său pericolul unui nou atac-surpriză de tipul celui de la Pearl Harbour, care în momentul de față menține ambele tabere într-o stare de tensiune nervoasă. Prin urmare, un astfel de acord ar fi, evident, binevenit, însă doar ca un prim pas.

Marea majoritate dintre noi nu suntem neutri în simpatiile noastre, însă, în calitate de ființe umane, trebuie să avem în vedere faptul că dacă doleanțele dintre Est și Vest vor fi soluționate de o așa manieră încât să ofere vreo posibilă satisfacție oricărei părți, fie ea Comunistă, anti-Comunistă, Asiatică, Europeană sau Americană, de rasă Albă sau Neagră, atunci aceste probleme nu vor putea fi rezolvate prin intermediul războiului. Dorim să facem această realitate bine înțeleasă, atât Estului cât și Vestului deopotrivă.

Avem în față posibilitatea unui viitor al progresului continuu în fericire, cunoaștere și înțelepciune, dacă ni-l vom dori. Și atunci, să alegem oare moartea, doar pentru că nu ne putem da gâlcevile uitării? Apelul nostru survine în calitate de ființe umane, către alte ființe umane: Amintiți-vă de umanitatea voastră, și uitați de orice altceva. Dacă veți putea face acest lucru, calea către un nou Paradis ne este deschisă; dacă nu, înainte nu ne va sta decât spectrul unei morți universale.

Rezoluție:

Invităm acest Congres, și prin acesta pe toți oamenii de știință ai lumii precum și publicul larg, să adere la următoarea rezoluție:

„Dat fiind atât faptul că în orice viitor război mondial armele nucleare vor fi cu siguranță utilizate, cât și faptul că astfel de arme amenință însăși existența întregii omeniri, solicităm tuturor guvernelor lumii să realizeze și să recunoască în mod public că, oricare le-ar fi interesele viitoare, acestea nu vor putea fi îndeplinite prin intermediul unui nou Război Mondial; și, în consecință, le solicităm de asemenea să caute căi pașnice pentru soluționarea oricăror subiecte de dispută între ele".

Semnatari:

Hermann Joseph Muller

Hideki Yukawa

Max Born

Linus Pauling

Leopold Infeld

Cecil Frank Powell

Frederik Joliot-Curie

Percy Williams Bridgman

Joseph Rotblat

Actualitatea unui manifest lansat acum 65 de ani de Bertrand Russell și Albert Einstein

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu