Dreptul constituțional la apă curată și aer sănătos. Apa și pădurea – surse vitale ale vieții”

Invitat la conferința „Dreptul constituțional la apă curată și aer sănătos. Apa și pădurea - surse vitale ale vieții”, organizată de Institutul Social-Democrat „Ovidiu Șincai” și Asociația „Pro-Democrația”, la Universitatea Transilvania din Brașov, președintele Emil Constantinescu a atras atenția asupra necesității susținerii cercetării științifice: „O țară devine colonie când nu își mai finanțează cercetarea științifică și, în consecință, nu mai este capabilă să aibă o viziune și o strategie proprie de dezvoltare, fiind nevoită să aplice programele concepute de alte instanțe. Schimbarea fundamentală a politicii românești trebuie să aibă în vedere susținerea puternică și imediată a institutelor de cercetare din universitățile de stat și Academia Română. Abandonarea acestora în favoarea firmelor private de consultanță, străine și autohtone, va crea un spațiu de corupție la intersecția intereselor financiare locale și europene”.

Dezbaterea, coordonată de Robert Cazanciuc, vicepreședintele Senatului României, și prof.dr. Cristian Pîrvulescu, președintele Asociației „Pro Democrația”, prilejuiește un schimb de opinii între specialiști – cadre didactice din domeniul protecției mediului, silviculturii și dreptului – asupra acestei teme de mare interes și actualitate, care privește nu numai prevenirea poluării apei și a aerului, ci și protejarea resurselor prețioase de apă și a zonelor naturale de apă dulce, precum și a fondului forestier.

 

Profesor emerit Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, președinte al României 1996-2000

 

Protejarea apei, aerului și pământului, o necesitate actuală strigentă și un drept al omului

 

Onorat Prezidiu,
Distinși participanți,

Mă bucur că pot participa la conferința dedicată problematicii mediului înconjurător organizată de Institutul „Ovidiu Șincai” și Asociația „Pro-Democrația”, găzduită de Universitatea Transilvania din Brașov. Ea reunește în mod fericit importanți decidenți ai puterii legislative, executive și juridice cu distinși reprezentanți ai mediului academic .

Tema propusă, „Protejarea apei, aerului și pământului, o necesitate actuală strigentă”, trebuie văzută ca un drept al omului, care trebuie nu numai afirmat prin tratate internaționale, dar și statuat în constituțiile naționale.

Ca absolvent, în urmă cu peste cinzeci de ani, al Facultății de Drept și apoi al Facultății de Geologie și Geografie, și cu o îndelungată experiență de profesor, cercetător științific, lider civic și șef de stat, apreciez în mod deosebit abordarea fundamentării unei inițiative constituționale pe baza definirii prealabile a unor concepte științifice.

Încercarea de a înțelege relația dintre om și natură vine din trecutul îndepărtat. Ea stă la baza miturilor ancestrale din Europa, Asia, Africa și celor două Americi. În Renaștere am dat planetelor, oceanelor și timpului denumiri din mitologia greco-latină, ștergând din memorie că din relația dintre Terra - Gea (pământul), Uranus (cerul), Cronos (timpul), Okeanos (oceanul) s-au născut și monștri sau titani care nu puteau fi controlați. În timpul geologic, care se măsoară în miliarde de ani, istoria umanității reprezintă doar un moment infim. Omul nu va putea niciodată evita vulcanismul, seismele, glaciațiunile, mișcările izostatice și fenomenele atmosferice globale. Nu le poate evita, dar, dacă înțelegem aceste fenomene, le putem atenua efectele negative și le putem folosi inteligent pentru binele omenirii de azi și de mâine.

Fondată de Ernst Haekel în a doua jumătate a secolului XIX, ecologia, prin însăși etimologia ei oekos-casă, logos-știință, a adus natura mai aproape de noi. Văzută ca o interacțiune a sistemelor biotice și abiotice, ea s-a dezvoltat rapid ca o știință de sinteză împrumutând modele matematice, chimice, fiziologice, geologice și geografice.

În a doua jumătate a secolului XX, a devenit un sinonim  pentru mediul înconjurător pe care l-a adus în conștiința colectivă. Spre sfârșitul secolului, termenul „ecologie”, transferat unor partide politice și mișcări civice, a contribuit la  creșterea protecției mediului, dar a făcut și obiectul unor derapaje marcate de violență.

Opinia mea este că în abordarea protecției mediului trebuie prevenite derapajele raţionale şi emoţionale.

O abordare raţională trebuie să aibă în vedere un context global care se referă mai puţin la globul pământesc, ci la o regândire globală. Pledoaria pentru energii curate a fost privită fie ca un panaceu universal, fie ca o utopie. Cred că o estimare mult mai corectă am putea obţine dacă plasăm dezbaterea într-un loc geometric aflat la intersecţia abordărilor din mediul academic, din mediul de afaceri şi din mediul politic.

Menţinerea preţurilor ridicate la energie este o combinaţie a jocurilor financiare la conjuncţia unor interese economice, politice și militare.

Mediul politic trebuie să țină seama de legile economiei care nu pot fi încălcate prin decizii politice arbitrare. În ţările dezvoltate există o infrastructură creată de secole, care a stat la baza revoluţiei industriale şi care este bazată pe sursele de energie fosile.

Degradarea climatului social are efecte grave când interese politice de grup afectează direct cercetarea științifică.

Politica trebuie să slujească interesele fundamentele ale omului. Din păcate, ne confruntăm cu un val de populism, care manipulează conștiința democratică. Populismul  este nociv în politică, unde a luat proporții periculoase, este nociv în economie și în relațiile sociale. Experimentăm și o deformare a populismului civic, sub forma fundațiilor și a asociațiilor care trăiesc din proiecte finanțate prin fonduri internaționale, și care lansează proiecte lipsite de o fundamentare științifică.

Populismul cel mai nociv este, însă, cel din  mediul academic. Descoperirile științei nu trebuie puse la vot, dar utilizarea lor are o profundă componentă morală. Mediul academic are responsabilitatea de a promova corect rezultatele cercetării științifice pentru a genera un impact pozitiv în conștiința democratică a societății și nu pentru a câștiga voturi sau capital financiar.

În mediul online actual există pericolul ca opinia unui savant și cea a unor personaje precum Greta Thunberg să aibă aceeași valoare în ochii unui public  prins în spirala unei decăderi a culturii. În  lipsa culturii, oamenii pot fi ușor manipulați. Dezbaterile de la televizor, menite să implice cetățeanul, au dus, din păcate, la o înlocuire a confruntării raționale a argumentelor științifice cu un spațiu de exacerbare a emoțiilor, care  a transformat dialogul în conflict.

Ar fi tragic dacă lozinca „Omul a învins natura”, lansată de regimurile totalitare ale secolului XX, ar fi reutilizată pervers, sub masca combaterii „încălzirii globale”, de aroganța companiilor multinaționale ale secolului XXI. „Mama natură” nu trebuie învinsă, ea trebuie protejată cu dragoste și respect, în interesul comun al umanității.

Cu experiența mea de cercetător în științele pământului, activist civic și om de stat, am atras public atenția printr-un mesaj difuzat online cu ocazia Zilei Pământului asupra pericolului unor proiecte științifico-tehnologice de geo-inginerie. Am exemplificat cu experimentul Perturbării Controlate a Atmosferei (SCOPEx), demarat de o echipă de cercetători de la prestigioasa Universitate Harvard. Programul SCOPEx a fost finanțat de Bill Gates prin Fondul pentru Cercetare Climatică și Energetică Inovatoare (FICER). Experimentul analizează aerosoli cu potențial în aplicații de geo-inginerie solară. În 2021, zona de testare a fost transferată dintr-un deșert din statul american Texas într-o zonă  din nordul Suediei, care are nevoie vitală de lumina solară și nu de diminuarea artificială a acesteia. Transferul s-a făcut prin intermediul unei companii private fără aprobarea guvernului suedez.

Proiectul a fost blocat de o scrisoare deschisă a minorității lapone, care ar fi fost  afectată vital de diminuarea căldurii solare. Tentativa a evidențiat riscul ca cei care promovează aceste experimente de geo-inginerie, să își aroge unilateral puterea de a lua decizii cu un impact potențial uriaș. O asumare a responsabilității democratice a cetățenilor este justificată și necesară în aceste situații pentru că, intervenind brutal în natură, geo-ingineria poate afecta grav echilibrele naturale pe termen lung.

Avem nu numai o responsabilitate de a acționa în plan regional, dar și, potrivit scopului acestei conferințe, de a interveni în dreptul constituțional pe plan național.

Reacția societății civile la fenomenul încălzirii globale a generat efecte pozitive, care nu se limitează la îmbunătățirea calității aerului prin multiplicarea spațiilor verzi și înlocuirea combustibililor fosili cu energie electrică nepoluantă, dar și la obligarea guvernelor să stimuleze companiile la dezvoltarea pe scară largă a energiilor solare, eoliene sau a celor generate de maree, care vor îmbunătăți viața oamenilor de pe toată suprafața pământului.

În 2013, am susținut la Adunarea Generală a Clubului de la Roma, de la Ottawa, un discurs cu tema „Governence of the Commons”. Commons este un concept relativ recent, care se referă la resursele naturale (aerul, apa și pământul) folosite în comun și accesibile tuturor membrilor societății. Am atras atenția asupra necesității ca exploatarea resurselor minerale să nu afecteze mediul înconjurător și să asigure protejarea unor domenii naturale care trebuie să rămână bunuri comune, atât ale cetățenilor pe plan național, cât și ale omenirii în ansamblul ei.

Temerea față de generarea unei colonizări a zonei abisale a oceanelor a determinat Adunarea Generală ONU să declare resursele minerale ale fundului oceanelor „moștenire comună a umanității”, care trebuie folosită „pentru beneficiul umanității ca un întreg”. În Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării este prevăzută o organizație International Seabed Authority (ISA), însărcinată să administreze resursele minerale din zonele oceanice adânci și să evite poluarea.

România nu este o țară cu ieșire nemijlocită la ocean, dar este direct interesată atât în valorificarea resurselor energetice, cât și de menținerea echilibrului ecologic în Marea Neagră. Avem responsabilitatea de a aplica „Convenția privind Dreptul Mării” în Marea Neagră, o mare grav afectată de actualul război din Ucraina.

România are datoria de apăra pădurile și apa de pe teritoriul său. Cu o suprafață împădurită de 29% din teritoriu, cu aproximativ 3500 de lacuri, 2500 de izvoare și 60 % din apele termale din Europa, România are un viitor extraordinar. În privința rezervelor de apă, cea mai prețioasă resursă a viitorului, natura lucrează permanent pentru noi, lărgind permanent teritoriul României în Delta Dunării cu pământ aluvionar fertil și formând vaste acumulări de apă dulce în lacurile care se formează în mod natural prin limanurile de aluviuni create de curentul de suprafață al Marii Negre, fără nicio intervenție umană.

În prezent, discuțiile se concentrează în jurul prețului ridicat la energie și se propun strategii pe termen lung și un plan de măsuri pentru un consum eficient. Mă surprinde lipsa unor acțiuni imediate de valorificare a apelor termale, cu care România poate depăși criza prin introducerea lor în rețeaua de termoficare. Încercări s-au realizat la Oradea și, parțial, chiar în București, însă nu au fost generalizate pe plan național.

În final, aş vrea să vă dau o veste proastă şi o veste bună. Veste proastă este că specia umană şi viruşii sunt singurele organisme care atacă mediul care le asigură existenţa. Vestea bună este că spre deosebire de viruşi, oamenii au conştiinţă şi există speranţa că vor acţiona în spiritul ei. Pentru că am vorbit despre conștiință, aș vrea să vă mai spun ceva. Pe rețelele de socializare și la televizor sunt la modă discuțiile privind statutul de colonie al României din cauza exportului neprofitabil de resurse naturale. Este o pistă falsă. Exportul resurselor trebuie controlat, dar nu el dă starea de colonie. O țară devine colonie când nu își mai finanțează cercetarea științifică și, în consecință, nu mai este capabilă să aibă o viziune și o strategie proprie de dezvoltare, fiind nevoită să aplice programele concepute de alte instanțe. Schimbarea fundamentală a politicii românești trebuie să aibă în vedere susținerea puternică și imediată a institutelor de cercetare din universitățile de stat și Academia Română. Abandonarea acestora în favoarea firmelor private de consultanță, străine și autohtone, va crea un spațiu de corupție la intersecția intereselor financiare locale și europene.

Curățenia aerului, apei și pământului este importantă, dar mai presus de ea este curățenia morală. Este de dorit ca aerul, apa și pământul țării să fie apărate prin Constituție, dar demnitatea nu poate fi apărată  decât prin respectul de sine al fiecăruia dintre noi. Continuând această dezbatere, atât de necesară în prezent, România poate oferi nu numai idei și inițiative legislative, dar și exemple de bune practici în valorificarea potențialului resurselor sale naturale și umane.

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu