Simpozionul „Dialogul artelor monumentale", organizat de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului în parteneriat cu Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul" a Universității din București, reprezintă o pledoarie pentru înțelegerea spațiului sacru ca întreg unitar, într-un dialog fecund interdisciplinar despre semnificația picturii religioase, corelată cu spațiul material monumental pe care aceasta îl împodobește, fie că este vorba despre o biserică, o carte sau o instituție.
Teme abordate în cadrul simpozionului: diferitele sisteme de clasificare și rolul picturii monumentale, evoluția diacronică a picturii între sacru și profan, sistemul medieval sacrosanct de a înțelege lumea, decelat în hierotipii sau în ferecăturile unei cărți, etapele realizării uneia din frescele expuse în Sala de Lectură a Institutului.
Le mulțumim călduros domnilor profesori Dumitru Sorica, Cezar Ioan Corâci, Lucian Dogan, Ștefan Ionescu-Berechet și studentului Marius Radu pentru eruditele prelegeri, precum și studenților și masteranzilor care au însuflețit acest dialog.
În final, a fost prezentat proiectul Școlii anuale de studii bizantine și postbizantine, eveniment pe care Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului îl organizează începând cu anul 2018. Scopul Școlii este de a forma tineri cercetători – români şi străini – prin facilitarea accesului la noile surse şi metodologii din domeniu. Şcoala oferă experienţa nemijlocită a întâlnirii cu mari cercetători de renume mondial în domeniul studiilor bizantine și urmărește crearea unei comunităţi de tineri bizantinişti, revitalizarea domeniului studiilor bizantine în România, valorificarea patrimoniului cultural romano-bizantin din regiunea Dobrogei şi întărirea legăturilor profesionale şi umane dintre profesorii şi studenţii români, pe de o parte, şi cei din străinătate, pe de altă parte, prin formarea de parteneriate și de mobilități internaționale.
Stimați domni profesori, dragi studenți, distinși participanți,
Hristos a înviat!
Îmi face o deosebită plăcere să vă întâmpin, prin intermediul acestor cuvinte, chiar în spațiul denumit de noi „Dialogus", în care se va desfășura simpozionul dumneavoastră dedicat dialogului fertil al artelor monumentale, după ce în Miercurea Mare am inaugurat expoziția cu același nume, care a transformat atât de plăcut Sala de lectură a Institutului nostru.
Este o mare plăcere și bucurie sufletească faptul că v-ați întors aici, pentru a dialoga despre arta religioasă de influență bizantină și monumentele pe care aceasta le împodobește, într-o incursiune spre rădăcinile umanității, guvernată de nevoia de sacru și perenitate, dar și de nevoia omului de a se exprima, de a-și face văzute creațiile, dincolo de timp și spațiu, de a-și concretiza, pe un suport material cele mai profunde aspirații și credințe.
Cuvântul „monument" provine din latinescul „monumentum", care are legătură cu memoria, amintirea sau pomenirea. Astfel, realități materiale foarte concrete, foarte dense, opere de sculptură sau de arhitectură sunt menite să ducă mai departe amintirea unui eveniment semnificativ din trecut, care este actualizat în prezent și transmis mai departe generațiilor viitoare.
Școala anuală de studii bizantine din 2022 a avut și ea ca temă „Memoria și uitarea", iar în introducerea volumului „Bizanțul – o civilizație nesfârșită", scriam: „înțeleg ce a vrut să spună Hendrik Van Loon, în cele șapte pagini și jumătate dedicate artei bizantine, pe care o definește ca „un refugiu într-o lume în care domnește teama", lume pe care o vede ca „o plută de civilizație pierdută într-un ocean de barbarie" și care inspiră „o artă aspră prevestind amenințarea morții". M-a ajutat nu numai să înțeleg, dar și să rezist spiritual timp de patru decenii și jumătate când amenințarea la adresa vieții și libertății persoanei erau la ordinea zilei.
Tot din adolescență mi-a rămas întipărită în memorie distincția pe care Lucian Blaga o face între smerenia figurilor alungite ale sfinților din frescele și mozaicurile bizantine, care par să aștepte ca harul lui Dumnezeu să pogoare asupra lor și semeția fleșei gotice, care țâșnește spre cer pentru a-l cuceri.
Civilizația noastră este preponderent vizuală, iar modul nostru de a percepe lumea este unul kinestezic, în care numeroși stimuli se luptă pentru a ne capta atenția. Frumusețea artei însă se adresează nu doar ochilor trupești, ci și celor sufletești, făcându-ne să năzuim spre cele mai înalte și să ne conectăm cu ceea ce este dincolo și mai presus de noi. Vă urez un simpozion roditor și mult succes în misiunea dumneavoastră de a promova arta, dialogul și adevăratele valori ale umanități în lumea în care trăim.
