Paris, 14-15 octombrie 2021
Organizatorii acestui colocviu de mare ținută, pregătit pentru anul 2020, dar reprogramat din cauza pandemiei COVID-19 în 2021, au fost Mădălina Vârtejanu-Joubert (PLIDAM-INALCO) Florica Mihuț-Bohîlțea (Universitatea din București și Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului), Nicolas Pitsos (BULAC, CREE-INALCO).
Colocviul a fost organizat în patru sesiuni: Actori-mediatori ai ideilor revoluționare, Percepțiile presei asupra mișcărilor revoluționare, Paradigme și experiențe revoluționare, Științele în slujba proiectelor revoluționare. Acestea au urmărit transmiterea și influența ideilor revoluționare în întreaga Europă, dar și în America Latină, odată cu pierderea coloniilor puterilor europene. Au fost investigate imaginea revoluționară a Greciei, care reprezenta pentru Europa idealul antichității clasice, nașterea conceptului de națiune, mai ales în țările balcanice, dar și în Principatele Române, rolul presei internaționale, al tiparului, al învățământului și al teatrului în afirmarea identității și culturii naționale.
Conferențiarii au fost distinși profesori și cercetători din Franța și România: Mădălina Vârtejanu-Joubert (PLIDAM-INALCO), Anne Couderc (Universitatea Paris 1 Panthéon Sorbonne – UMR 8138 SIRICE), Peter Hicks (Fundația Napoleon), Ligia Livadă (Universitatea din București), Anne-Laure Brisac (Biblioteca Națională a Franței), Joëlle Dalègre (INALCO), Özgür Türesay (EPHE-PSL), Sacha Marković (Universitatea Paris IV-Sorbona, ISP Nanterre), Radu Nedici (Universitatea din București), Geneviève Verdo (Universitatea Paris 1 Panthéon Sorbonne-UMR 8168 Mondes américains), Daniel Gutiérrez Ardila (Université Externado de Colombia), Bernard Lory (INALCO) și Nicolas Pitsos (BULAC/INALCO). Profesorul Robert Frank (Universitatea Paris 1-Panthéon-Sorbonne) a participat în calitate de keynote speaker.
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL) a fost reprezentat de președintele Consiliului Științific, prof. univ.dr. Emil Constantinescu, directorul general, Luiza Popa, și dr. Ana-Maria Răducan.
Ceremonia de deschidere
Conf. univ. dr. habil. Mădălina Vârtejeanu-Joubert (PLIDAM-INALCO)
Mă bucur că ne putem vedea, în sfârșit, față către față la acest colocviu care se desfășoară în acest an, care este și anul Napoleon. Faptul că România este francofilă poate fi explicat tocmai prin momentul napoleonian.
Prof. univ. dr. Emil Constantinescu (președintele Consiliului Științific al ISACCL)
O istorie a Balcanilor, construită de cercetătorii din țările balcanice este considerată a fi „o misiune imposibilă”. Istoria Balcanilor este considerată a fi mereu o istorie a războaielor, iar cei care au luptat în aceste războaie sunt văzuți ca eroi naționali. În contextul actual al mondializării, un astfel de proiect nu se opune culturii vest-europene, dimpotrivă, este un demers de revenire la rădăcinile sale orientale, de apărare a valorilor în jurul cărora a fost creată aceasta.
Lect. univ. dr. Vladimir Crețulescu (Universitatea din București)
Universitatea din București a fost fondată în 1864 sub auspiciile culturale ale Franței. Obiectivul său era de a crea o cultură națională, având Franța ca model liberal și democratic.
Conf. univ. dr. Nicolas Pitsos (BULAC-INALCO)
În spațiul public și academic este un interes crescând pentru aceste acțiuni contestatoare din 1821, care au fost până acum idealizate în istoriografiile naționaliste, prin estomparea aspectelor mai puțin glorioase ale acestor evenimente. Direcțiile actuale merg fie spre idealizarea revoltaților, fie spre renegocierea scrierilor din trecut.
Comunicări
Anne Couderc (Universitatea Paris 1 Panthéon Sorbonne - UMR 8138 SIRICE) - Din Piemont în Grecia, trecând prin Franța și Marea Britanie : itinerariul revoluționar al lui Santorre di Santa Rosa, 1821-1825
Peter Hicks (Fundația Napoleon) - George Woodberry, soldat al războaielor napoleoniene și conducerea regimentului britanic din Venezuela înainte și după bătălia de la Carabobo
Ligia Livadă (Universitatea din București) - A face diferența dintre roadele dulci și folositoare și roadele otrăvite ale civilizației europene. Primii bursieri români la Paris de la începutul anilor 1820
Luiza Popa (Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului) - Renașterea națională în Principatele Române Unite. Influențele franceze (1821-1866)
Anne-Laure Brisac (Biblioteca Națională a Franței) - Libertatea sau moartea. Solidaritatea cu războinicii greci în colecțiile de la Biblioteca Națională a Franței
Vladimir Crețulescu (Universitatea din București) - Descoperirea rădăcinilor latine pe calea renașterii grecești: protonaționalismul aromân la sfârșitul secolului XVIII-începutul secolului XIX
Robert Frank (Universitatea Paris 1-Panthéon-Sorbonne) - Momentul de răscruce al anilor 1820: invenția romantică a națiunilor
Joëlle Dalègre (INALCO) - Le Constitutionnel și le Journal des Débats în fața revoluțiilor din anii 1820: Grecia, o țară ca oricare?”
Özgür Türesay (EPHE-PSL) - Revolte și autoritatea politică în gazeta oficială otomană (1831-1832)
Sacha Marković (Universitatea Paris IV-Sorbonne, ISP Nanterre) - Prima răscoală sârbă, recucerirea teritoriilor și construirea unui stat embrionar (1804-1813)
Radu Nedici (Universitatea din București) - Identități colective și națiune în Principatele Române la începutul secolului XIX
Florica Mihuţ-Bohîlţea (Universitatea din București), Ana-Maria Raducan (Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului) - Sensibilități culturale, decizii politice la începutul secolului al XIX-lea
Geneviève Verdo (Universitatea Paris 1 Panthéon Sorbonne-UMR 8168 Mondes américains) - Cum este gândită revoluția într-un imperiu? America iberică la începutul anilor 1820
Daniel Gutiérrez Ardila (Universitatea Externado de Colombia) - Columbia la Cucuta sau provocarea de a crea o Republică moderată în mijlocul unui război de independență
Bernard Lory (INALCO) - De la războaiele napoleoniene la insurecția greacă: progresul și cunoștințele geografice din Balcani
Nicolas Pitsos (BULAC/INALCO) - Vina lui Gutenberg: rolul tiparului în mișcările revoluționare balcanice ale anilor 1820
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului la colocviul internațional „Globalizarea ideilor revoluționare inspirate de Napoleon: Anii 1820 din Balcani până în Cordillera”
Luiza Popa: Renașterea națională în Principatele Române. Influențele franceze (1821-1866)
Eliminarea unora din restricțiile generate de monopolul Turciei asupra evoluției Principatelor și deschiderile acestora spre Occidentul european s-au soldat, în primul rând, cu o intensificare a influenței culturii și civilizației franceze în rândul românilor. Schimbările survenite ca urmare a acestei influențe au fost multiple, pe de o parte prin prezența în număr sporit a tinerilor boieri români la Paris pentru studii, iar pe de altă parte prin pătrunderea masivă a literaturii, teatrului și presei franceze în Principate. Treptat, Bucureștii și Iașii se transformă, după cum scrie un istoric, în „minireplici ale Parisului”, iar Franța începe să fie percepută de români ca „sora mai mare latină”. Influența ideilor franceze se va resimți tot mai profund, iar rezultatele se vor vedea în curând. (...) Sprijinul Franței, prin împăratul Napoleon al III-lea, a fost decisiv pentru recunoașterea dublei alegeri din Principatele române, fapt consfințit oficial de către puterile garante în cadrul Conferinței de la Paris din 1/13 aprilie 1859. După mai multe opoziții și tergiversări, mai ales din partea Rusiei și Turciei, în cele din urmă, la 25 noiembrie 1861, sultanul otoman confirmă printr-un firman dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Moldovei și Munteniei, unite într-un singur stat numit România. (...) Cu toate că influența din câmpul ideilor franceze a fost uneori limitată de particularitățile naționale din țările române, toate aceste măsuri au determinat un reviriment în cultura română, îmbogățită și prin introducerea masivă de neologisme, contribuind la europenizarea tuturor ramurilor vieții naționale (administrație, justiție, comerț, școală, biserică, poezie și artă etc). Legăturile cu Franța și lumea occidentală se consolidează considerabil, având un rol decisiv în dezvoltarea și modernizarea viitoare a Statului Român.
Florica Mihuţ-Bohîlţea (Universitatea din București), Ana-Maria Raducan (Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului) - Sensibilități culturale, decizii politice la începutul secolului al XIX-lea
„Dintre preocupările de reorganizare a învățământului din Principate (un domeniu aparte de cercetare asupra căruia s-au aplecat generații de istorici) se înscrie și intenția – exprimată în scris, la finalul anilor 1820, apoi, pusă în practică în deceniul care a urmat – de a înființa așezăminte de educație a artei dramatice și muzicale. Promotorii acestor idei se regăsesc printre militanții pentru reformare socială din ambele țări românești extracarpatice, fie că ei aparțin mai vechilor familii boierești (cum sunt Goleștii, Bălenii, Câmpinenii, Sturdzeștii), fie că sunt reprezentanții boierimii de rang secundar sau chiar a unor ”homines noui” care constituia o parte însemnată dintre intelectualii Țării Românești, îmbogățiți dar cu o origine adeseori destul de umilă. Întrebarea care se conturează se adresează rostului acestui efort înnoitor: Cum se poate explica faptul că la vremea respectivă – o perioadă marcată de febrile căutări reformatoare – teatrul a reprezentat un obiectiv demn de luat în seamă de către elitele boierești sprijinitoare a dezvoltării învățământului românesc?”
