Expoziția „Tradiție și identitate. Comunitatea musulmană din Dobrogea”

Expoziția „Tradiție și identitate. Comunitatea musulmană din Dobrogea” - donație Emil Constantinescu

 

Expoziția reunește fotografii despre comunitățile turco-tătare din Dobrogea, care subliniază particularitatea conviețuirii multietnice din România, proximitatea locuirii familiilor de diferite etnii și respectul reciproc pentru tradițiile culturale și religioase. A fost prezentată inițial în martie 2001, la Ambasada României din Tunisia, și preluată de ISACCL în primăvara anului 2020, prin bunăvoința ambasadorului Petre Constantin, inițiatorul acestui demers. Vernisajul din martie 2001 s-a bucurat de prezența regretatei Doinei Păuleanu, fost director al Muzeului de Artă din Constanța, care a prezentat conținutul fotografiilor expuse.

În expoziția organizată de ISACCL au fost selectate doar fotografiile care se referă la  arhitectura religioasă din Dobrogea și le prezentăm pe fiecare în parte, așa cum au fost descrise de istoricul și criticul de artă Doina Păuleanu:

Geamia Ezmahan Sultan din Mangalia este cea mai veche geamie din Dobrogea. A fost ridicată în onoarea fiicei sultanului Selim al II-lea, între 1573-1575, prin renovarea unei geamii anterioare, de mai mici dimensiuni.

Geamia Hunchiar (Aziziye), din Constanța a fost construită la porunca Sultanului Abdul Aziz, în perioada 1867-1868, pentru populațiile musulmane tătare care s-au refugiat în Dobrogea după războiul Crimeei (1853-1856). Ultima restaurare a lăcașului a fost realizată în 1992.

Marea Moschee din Constanța sau Moscheea Carol I a fost construită între 1910-1913 pe ruinele moscheii Mahmudia (ridicată anterior, în 1822). Realizată în stil neo-bizantin, combinat cu elemente românești și arhitectură neo-maură, Moscheea Carol I este prima clădire din Vechiul Regat unde s-a folosit betonul armat (pentru minaret și cupolă).

Monumentul lui Ali Gazi Pașa se află în  incinta complexului religios al Moscheei ”Gazi Ali Pașa”, din Babadag (înființată în 1610, restaurată în perioada 1990-1998). Ali Gazi a donat terenul și a sprijinit construcția acestui edificiu, la începutul veacului al XVII-lea. În curtea interioară a moscheii Ali Gazi din Babadag se află și vechiul cimitir musulman, care datează din veacul al XVII-lea. Simplitatea arhitecturii funerare, rezonantă cu preceptele religioase, este asociată cu marcarea statutelor sociale înalte ale defuncților (prin prezența turbanului).

Sala de rugăciune din moscheea ”Gazi Ali Pașa” din Babadag (1610) este văzută de la balconul permis femeilor înspre peretele geamiei amplasat pe latura moscheei de pe direcția de rugăciune – quibla, orientată spre Mecca. Elementele principale ale acestui perete (de la dreapta spre stânga) sunt minbar-ul (amvonul de unde se ține predica în zilele de vineri și de sărbătoare), mihrab-ul (altarul central alveolar), kürsür (pupitrul de unde se țin lecțiile, alături de care aici se află expusă o copie a Coranului realizat în secolul al XVI-lea de către Ahmed Karahisari, la ordinul sultanului Soliman cel Mare).

Informațiile despre prezentarea acestei expoziții în Tunisia sunt preluate din Interculturalitate și dinamism social în Dobrogea contemporană (Petre Constantin - Confesiuni diplomatice pe marginea unei expoziții românești privind pluralismul etnic din Dobrogea), apărut în colecția Studii de istorie a Levantului, editată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, volum coordonat de conf. univ. dr. Florica Mihuț, expert ISACCL.

 

 

Acestor fotografii li s-au alăturat artefacte din colecțiile Institutului Levant, donate de președintele Emil Constantinescu.

Obiectele din ceramică, argint și porțelan sunt făurite de artizani de marcă ai Turciei și ne dezvăluie înclinația către artă a acestui popor. Caligrafia arabă, ca și arhitectura au fost și sunt forme importante de artă în lumea musulmană.

Cea dintâi poate fi admirată în paginile deschise ale Coranului expus. Acesta este îmbrăcat cu coperți de piele, având alături o cutie din lemn lăcuit și elegant decorat pentru păstrare. Un album intitulat Istoria arhitecturii Imperiului Otoman atestă marea contribuție turcă aducă acestui domeniu.

Dezvoltarea artei decorative și a stilului de pictură pe ceramică a fost perfecționată în timpul Imperiului Selgiuc (1037-1156) și a celui Otoman (1453-1918). Otomanii au fost cei care au introdus emailul colorat. Culorile specifice ceramicii turcești sunt albastru safir, galben auriu și roșul de Turcia. Decorațiunea aleasă și cel mai des folosită, devenită, de altfel, și un simbol al Turciei l-a reprezentat laleaua. Orașele Imperiului Otoman erau renumite pentru splendidele grădini în care, alături de violete, trandafiri și narcise, predominau lalelele. De la poemele dedicate acestei flori în literatura otomană, prezența ei se extinde pe veșminte, pe mozaicurile ce împodobeau palatele și pe vasele de mâncare ori pe cele ornamentale.

În colecția expusă stau mărturie celor mai sus prezentate, farfurii și vaze din porțelan decorate cu simbolul acestei flori. Plăcută vederii este și combinația de metal argintat și filigranat și caboșoane cu pietre colorate.

Obiectele din argint din expoziție se regăseau în locuințele celor cu stare și erau destinate mâncării și băuturii. Ne putem ușor imagina vasul din argint pentru lokum, ceainicul și cafetiera, coșulețul pentru fructele uscate sau dulcețuri, clondirul cu apă proaspătă ori fructierele pline cu struguri, toate în așteptarea oaspeților de vază.

Și pentru că ne-am dorit să prezentăm viața societății otomane sub toate aspectele nu am ignorat, evident, spiritul combativ al populației Imperiului Otoman. Prezența armelor în cadrul acestei expoziții ne înfățișează încă o dată puternica înclinare spre artă și frumos.

Săbiile, iataganele sau pumnalele erau purtate în teci fabricate din piele, metal sau lemn și decorate în funcție de statutul comanditarului. Pentru demnitarii de prim rang se obișnuia decorarea cu pietre semiprețioase și încrustarea cu firișoare de aur sau argint (procedeu ce poartă denumirea de damaschinare). Terminația armelor reproducea de regulă, un cap de animal stilizat (lup, dragon, vultur).

Obiectele și fotografiile prezentate doresc să ne aducă mai aproape identitatea și tradițiile comunității musulmane dobrogene spre cunoaștere, înțelegere și bună conviețuire.

 

 

 

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu