În perioada 16-19 mai 2024, o delegație a Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL) condusă de președintele Consiliului Științific al ISACCL, prof. dr. Emil Constantinescu, a participat la Forumul pentru Diplomație Culturală și Folclor de la Berlin, organizat de Institutul pentru Diplomație Culturală (Institute for Cultural Diplomacy, ICD) cu tema „Reunind națiunile prin dans și cântec” (Singing and Dancing Nations Closer).
Programat să se deruleze în paralel cu ediția din 2024 a Carnavalului Culturilor din Berlin, Forumul s-a desfășurat de-a lungul a trei zile și a reunit foști șefi de stat și de guvern, miniștri în guvernele naționale și reprezentanți ai organizațiilor internaționale în capitala Germaniei, care au luat cuvântul în fața unei audiențe interdisciplinare formate din reprezentanți ai mediului politic și diplomatic, ai artelor și ai mediului academic, concentrându-și intervențiile pe potențialul unei diplomații incluzive centrate pe cultură și folclor de a servi drept un vector important în sprijinul diplomației clasice.
Un premiu special pentru Irina Bokova, oferit de președintele Emil Constantinescu în numele Institutului de Diplomație Culturală din Berlin
Prima zi a evenimentului i-a avut ca vorbitori pe Alex Salmond (prim-ministru al Scoției 2008-2014), Tasmina Ahmed-Sheikh (președintele Partidului Alba, Scoția), Irina Bokova (cel de-al 10-lea director general al UNESCO, 2009-2017), prof. dr. Karl Erik Norman și Olivier Arfon (Academia pentru Diplomație Culturală din Berlin), Yosef Beilin (ministrul Justiției din Israel 1999-2001), Mladen Ivanić (Președintele prin rotație al Bosniei și Herțegovinei 2014-15, 2016-17) și E.S. Ali Ahmad Jalali (ambasador al Afganistanului în Republica Federală Germania). În cadrul lucrărilor primei zile, Președintele Consiliului Științific al ISACCL, prof. dr. Emil Constantinescu, a luat cuvântul pentru a oferi o prezentare a activității dnei Irina Bokova și a subiectului deosebit, ales de aceasta pentru prelegerea sa. Irina Bokova i-a urmat președintelui Constantinescu la conducerea Academiei pentru Diplomație Culturală, pe care acesta o înființase în cadrul IDC Berlin, după ce acesta a ales să își concentreze eforturile pe proiectul de a aduce expertiza dobândită și rețelele internaționale create în România, în cadrul unui nou proiect instituțional care s-a concretizat în forma Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.
Ulterior prelegerii, președintele Consiliului Științific al ISACCL i-a oferit dnei Irina Bokova un premiu special din partea Institutului de Diplomație Culturală de la Berlin în onoarea activității sale de anvergură în sprijinul protejării și promovării patrimoniului cultural universal.
Premiu de Excelență pentru întreaga sa activitate în slujba păcii în decursul îndelungatei sale cariere, conferit președintelui Emil Constantinescu
Cea de-a doua zi a Forumului pentru Diplomație Culturală și Folclorică i-a avut ca intervenienți pe Hassan Diab (prim-ministru al Libanului 2020-2021), Katalin Bogyay (președinte al celei de-a 36-a Conferințe Generale a UNESCO, ambasador al Ungariei la UNESCO și la Organizația Națiunilor Unite), Natalia Gavriliță (prim-ministru al Moldovei 2021-2022), Ann Linde (ministru de Externe al Suediei 2019-2022), Delia Domingo-Albert (director general al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est – ASEAN, 1990-1995, secretar pentru Afaceri Externe al Filipinelor 2003-2004) și Walter Mzembi (ministru al Turismului și Industriei din Zimbabwe 2009-2017).
În cea de-a doua parte a zilei, E. S. Katalin Bogyay i-a oferit președintelui Emil Constantinescu un „Premiu de Excelență pentru întreaga sa activitate în slujba păcii în decursul îndelungatei sale cariere” din partea Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin.
Emil Constantinescu: Diplomația culturală în slujba păcii prin artă și muzică, o cale pentru înțelegerea Celuilalt
Președintele Consiliului Științific al ISACCL, prof. dr. Emil Constantinescu, a susținut în cadrul Forumului pentru Diplomație Culturală și Folclorică o prelegere cu tema Diplomația culturală în slujba păcii prin artă și muzică: o cale pentru înțelegerea Celuilalt, care s-a concentrat asupra impactului subversiv al muzicii jazz, folk și rock pentru tinerele generații din spatele Cortinei de Fier, ducând în ultimă instanță la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est în 1989-1991:
Sesiunea noastră încearcă să dezbată felul în care diplomația culturală poate contribui la construirea păcii. Am abordat de multe ori această temă, în cadrul conferințelor Institutului de Diplomație Culturală de la Berlin. Însă acum, în ultimii ani, războiul nu mai este o întâmplare pe care o urmărim la cinema sau la televizor. În fiecare zi, chiar și în acest moment în care vorbim, mor oameni în Ucraina și Gaza. Conflictele locale au devenit regionale, și amenință acum să devină chair mondiale.
Poate să ajute muzica la crearea unui spirit al păcii care să proclame iubirea și nu ura, să elimine violența, și să propage înțelegerea între oameni?
În urmă cu 2000 de ani, grecii spuneau că, atunci când armele vorbesc, muzele tac. Printre cele șapte muze se aflau și cele ale poeziei, cea a dansului (Terpsychore), dar și Clio, muza istoriei. Eu cred că, în timp de război, literatura, muzica și dansul trebuie să vorbească; și poate atunci istoria, personificată de Clio, ar arăta altfel.
De ce muzica? Pentru că, cu trei decenii și jumătate în urmă, muzica și cuvântul au reușit să ducă la prăbușirea dictaturilor comuniste din Estul Europei, punând capăt Războiului Rece mondial și celui mai criminal regim din istoria lumii, răspunzător de moartea a zeci de milioane de oameni din propriul popor, ducând la instaurarea unor regimuri democratice în tot spațiul ex-sovietic.
Pentru întâia oară în istoria omenirii, această transformare a avut loc pe cale pașnică. Milioane de oameni au ocupat în 1989-1990 străzile și piețele marilor orașe din Europa Centrală, de Est, Țările Baltice și fostul URSS, făcând inutile armele și tancurile Armatei și trupelor de securitate.
După căderea dictaturilor, popoarele eliberate au decis, prin alegeri libere, să aducă în fruntea statelor președinți proveniți din mediul academic și cultural, ca o recunoaștere a rolului acestora în trezirea conștiinței democratice. Cei mai cunoscuți dintre aceștia au fost dramaturgul Václav Havel, președintele Cehiei; dramaturgul Lennard Meri, președintele Estoniei; rectorul Universității de Muzică din Vilnius, Vytautas Landsbergis, președintele Lituaniei; profesorul de filosofie al Universității din Sofia, Julio Jelev, președintele Bulgariei; președintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria, Arpad Göncz, președintele Ungariei; filosofii Geremek și Mazowiecki din Polonia.
Am să încerc să luminez o parte din această istorie care pare uitată, amintind rolul pe care l-a jucat muzica. Aceasta este, pentru mine, și o datorie morală, pentru că mulți dintre cei enumerați mai sus, primii președinți democrați ai țărilor lor, mi-au fost prieteni apropiați și, din păcate, nu se mai află între noi.
Și înainte de 1989, muzica din lumea liberă jucase un rol în formarea conștiinței democratice a popoatelor, trezind în sufletele lor idealurile libertății, democrației și păcii între oameni. Când muzica occidentală, considerată imperialistă și decadentă de autorități, era interzisă sau atent cenzurată, mișcările muzicale din Vest au avut un mare impact asupra conștiinței popoarelor asuprite – o dată prin muzica folk, asociată mișcării hippie pentru pace, și prin jazzul care, prin improvizație, promova libertatea de expresie.
Drumul spre libertate și democrație al țărilor aflate sub dominația politică și militară a Uniunii Sovietice după cel de-Al Doilea Război Mondial a început în 1977, prin solidarizarea unor personalități culturale din Cehoslovacia, în frunte cu scriitorul disident ceh Václav Havel și a jurnalistului slovac Jiří Diesntbier, cu studenții din trupa rock a Universității de Muzică din Praga, Plastic People of the Universe, eliminați din facultate și anchetați după un concert underground. Documentul-manifest Charta 77 care critica guvernul de la Praga pentru refuzul de a implementa prevederile referitoare la drepturile omului din Carta de la Helsinki a fost semnat și de intelectuali precum Bronisław Geremek din Polonia, Gabor Demszky din Ungaria, sau Paul Goma din România. Era încă prea devreme, represiunea prea puternică, și numărul semnatarilor cartei foarte redus; dar ideea de protest pentru respectarea drepturilor omului a rămas.
În august 1989, la o întâlnire intitulată Picnic cu muzică, la granița dintre Ungaria și Austria, participanții au trecut în Austria, marcând prima breșă în Cortina de Fier – urmată de exodul cetățenilor din Germania de Est, prin Ungaria și Austria, în lumea liberă.
În aceeași lună august 1989, cetățenii Țărilor Baltice au format un cordon uman din Estonia până în Lituania, care a fost numit „Lanțul Baltic”, sau „Lanțul Libertății”, inițiat de dramaturgul Lennard Meri, la capătul din Estonia, și Vytautas Landsbergis, rectorul Universității de Muzică din Lituania la celălalt capăt. 2 milioane de oameni și-au dat mâinile cântând și dansând de-a lungul unui lanț uman de peste 600 km în cele trei Țări Baltice, arătând dorința populară de independență și autodeterminare, precum și solidaritatea dintre popoarele lor, abordând independența Țărilor Baltice componente ale URSS nu ca o problemă politică, ci ca o problemă morală. În ianuarie 1991, Lituania a devenit prima republică sovietică care și-a declarat independența, când demonstranții pașnici conduși de Vytautas Landsbergis au ocupat Televiziunea din Vilnius. Președintele URSS, Mihail Gorbaciov, a trimis forțele speciale ale KGB-ului să suprime manifestarea, declarând că „nu va putea un „muzicant” să înfrunte autoritatea statului sovietic”. 14 demonstranți pașnici au fost omorâți și 600 răniți la Vilnius, dar Lituania și-a obținut independența.
Un exemplu evocator pentru anul revoluționar 1989 este eliberarea și reunificarea Germaniei.
În Germania de Est, protestele împotriva dictaturii comuniste au început prin muzica religioasă, în bisericile din Dresda și Leipzig. Au continuat cu cei care, în Dresda, la finalul operei lui Verdi, Nabuco, cu celebrul Cor al Robilor, au ieșit în stradă pentru a manifesta pașnic pentru libertate și democrație.
Ne aflăm acum la Berlin – un loc cum nu se poate mai potrivit pentru a evoca rolul muzicii în eliberarea, democratizarea și reunificarea Germaniei.
Dacă muzica de folk și jazz au contribuit la formarea conștiinței libertății la popoarele asuprite în cea de-a doua jumătate a secolului XX, rolul cel mai important l-a jucat muzica rock. Mai întâi, au fost concertele rock organizate în Germania de Vest, lângă Zidul Berlinului la care au participat, începând cu vara anului 1987, Eurythmics, Genesis și Michael Jackson și alții. În fața mulțimii de tineri est-germani care se adunau în partea estică a Zidului pentru a putea asculta o muzică ce, până atunci, le fusese interzisă, autoritățile au permis desfășurarea unor concertele ale trupelor rock din RDG. Conștiința unității culturale germane a primat în fața represiunii. Cetățenii Germaniei de Est au dărâmat Zidul, iar guvernul comunist a demisionat.
La scurt timp după căderea Zidului Berlinului, pe 21 July 1990, Pink Floyd, alături de Van Morrison și Bryan Adams au redat integral albumul lor, „Zidul” (The Wall) în Potsdamer Platz între ruinele Zidului Berlinului, într-un concert la care au participat aproximativ 500 de mii de persoane din Berlinul de Est și de Vest, simbolizând adevăratul început al procesului de reunificare al Germaniei.
Am avut ocazia să particip personal la evenimentele care au dus la prăbușirea dictaturii comuniste a lui Ceaușescu în România în 1989, la lupta pentru democrație împotriva puterii neocomuniste de după 1990, și la instaurarea primului regim democratic în 1996.
Mișcările din 1989-1996 din România au fost, în mare parte, opera tinerilor de atunci. Piața Universității din București a devenit un spațiu cu adevărat liber, și, prin melodiile cântate atunci, națiunea română s-a regăsit pe sine.
În noiembrie 1996, mulțimea spontană care a umplut Piața Universității atunci când s-a anunțat victoria mea în alegerile prezidențiale era compusă, în majoritate, de tineri, veniți în mod spontan pentru a celebra ceea ce considerau propria lor victorie.
Anul acesta se împlinesc 35 de ani de la prăbușirea comunismului. În secolul XX, plecând din Europa de Est, au izbucnit două Războaie Mondiale în care au murit zeci de milioane de oameni și, ulterior, alte zeci de milioane de oameni au fost uciși de dictatorii comuniști. Acum, la începutul secolului XXI, războiul din Ucraina a marcat începutul unui al Doilea Război Rece Mondial, a unui război cald în care mor zilnic tineri de ambele părți ale frontului, și a dus la amenințarea unui nou Război Mondial care, dacă va fi nuclear, se poate transforma într-o adevărată apocalipsă.
Poate juca muzica un rol în ceea ce numim „diplomație culturală” acum, când se pare că diplomația clasică nu dă rezultate și confruntarea militară nu se întrevede a avea curând un sfârșit? Eu sunt convins că da. Pentru mulți, acum pare imposibil, dar, dacă atunci când toate mijloacele de comunicare care se adresează rațiunii nu dau rezultate, muzica, care se adresează sufletului, ar putea din nou să reunească oamenii în spiritul păcii.
Cred că, muzica poate juca un rol important și în cultura păcii prin educație. Ea este, deja, o forță care adună mulțimi uriașe de oameni, care umplu stadioanele din întreaga lume, și care sunt difuzate de media globală. Poate mulți dintre aceștia se află acolo pentru a uita de dificultățile vieții și pentru a își distrage atenția de la violențele tot mai răspândite în societate. Însă, dacă muzica va fi folosită în mod explicit ca o componentă a culturii păcii prin educație, rolul ei ar putea să devină cu atât mai important.
Întrunirile organizate de Institutul pentru Diplomație Culturală de la Berlin, cu participarea unor tineri din diferite părți ale lumii, reprezentând culturi diferite, pot contribui la această nobilă misiune.
Rolul tămăduitor al culturii și folclorului
Cea de-a treia zi a Forumului pentru Diplomație Culturală și Folclor s-a concentrat pe Rolul tămăduitor al culturii și folclorului pentru reconciliere în urma conflictelor violente și a dezbinării (Erato Kozakou-Marcoullis, ministru de Externe al Ciprului 2007-08, 2011-13), Împuternicirea culturilor umane pentru o diplomație globală a speranței (Dr. Hakima El Haite, ministru al Mediului din Maroc 2013-2017, președinte al Internaționalei Liberale din 2018) și pe Viețile surprinzătoare ale unei monede globale (Eurydice Georgantelli, conf. dr. în Departamentul de Istoria Artei al Universității din Harvard).
În aceeași zi, a avut loc deschiderea Carnavalului Culturilor, organizat de Institutul și Academia de Diplomație Culturală din Berlin.
Memorandum între ISACCL și ICD Berlin
Prof. dr. Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, și Mark Donfried, directorul Institutului pentru Diplomație Culturală din Berlin, au semnat un Memorandum de bună înțelegere și colaborare. În vederea aprofundării pe termen mediu și lung a colaborării instituționale deja existente, conf.dr.habil. Cătălin-Ștefan Popa, directorul Direcției „Istoria culturilor și civilizației Levantului” a prezentat propuneri pentru organizarea în parteneriat a unei serii de evenimente științifice și academice.
La finalul lucrărilor, organizatorii evenimentului i-au invitat pe membrii prezenți ai Consiliului Consultativ Internațional al Institutului pentru Diplomație Culturală și delegația ISACCL să efectueze o vizită de lucru în orașul Potsdam.
