Vestea trecerii în neființă a doamnei Marianna Vardinoyannis mi-a provocat o mare durere. Figura ei demnă, hotărâtă și energică, neschimbată de-a lungul numeroșilor ani în care am ajuns să o cunosc, va ocupa mereu un loc luminos în memoria mea afectivă.
Ultima noastră întâlnire a avut loc în ianuarie 2020, în cadrul celei de-a 20-a reuniuni la nivel înalt organizată de Fundația Vardinoyannis și Centrul Internațional „Nizami Ganjavi”. Atunci, am căutat să evidențiem impactul pe care schimbările climatice îl au asupra conservării patrimoniului cultural, material și imaterial din Marea Mediterană, o cauză nobilă, susținută de o persoană de o noblețe rafinată. Am fost impresionat atunci, așa cum mai fusesem și la multitudinea de forumuri internaționale unde ne-am întâlnit, de impulsul ei neobosit de a căuta soluții la problemele fundamentale pe care discuțiile noastre le evidențiau.
De-a lungul numeroaselor noastre interacțiuni, Ambasador UNESCO al Bunăvoinței, Marianna Vardinoyannis, și-a păstrat întotdeauna neștirbită credința neclintită în binele fundamental al omenirii, energiile ei neîncetate fiind desfășurate în căutarea unor soluții practice prin care să transforme în realitate viziunea ei întru o lume mai bună, centrată pe protejarea factorilor culturali, a istoriei și a mediului înconjurător printr-o înțelegere aprofundat împărtășită.
Ne-au apropiat și preocupările ei în studiul istoriei și arheologiei spațiului levantin, domeniu predilect de interes al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. Dincolo de numeroasele sale publicații științifice, Marianna Vardinoyannis a publicat și un volum de referință în domeniul arheologiei sociale a insulei Creta, fundamentat pe cercetările sale efectuate în perioada stagiului doctoral la Universitatea din Sheffield. „Înfruntând provocările identității feminine: perspective asupra societății civilizației minoice" ("Labouring with the Challenges of Female Identity: Insights into the Minoan Society") ocupă un loc de cinste în biblioteca Institutului Levant.
Institutul păstrează vie memoria Mariannei Vardinoyannis, cuprinsă și în paginile volumului „Lumea post-pandemie între război și pace", prin intermediul intervențiilor sale online în cadrul conferințelor și reuniunilor internaționale la care am participat împreună. Îmi amintesc cu plăcere unul dintre aceste momente, survenit în cadrul conferinței aniversare a 75 de ani de la înființarea ONU organizată de Academia Mondială de Artă și Știință și Centrul Internațional „Nizami Ganjavi", unde intervenția sa a fost pe cât de memorabilă, pe atât de vizionară: „Trebuie să subliniem importanța solidarității globale, a cooperării internaționale, și a împărtășirii responsabilităților în efortul de a construi o lume mai bună și un viitor mai luminos – parafrazându-l pe Kofi Annan, care a spus odată că «o suferință resimțită undeva va afecta societatea pretutindeni»."
Demne de admirație au fost și inițiativele sale caritabile și umanitare. Marianna Vardinoyannis a înființat un spital pentru copiii bolnavi de cancer pe care am avut ocazia de a-l vizita de fiecare dată când m-am regăsit la Atena la invitația sa. Spitalul găzduiește un număr impresionant de tineri încercați prematur de o soartă crudă, cărora Marianna Vardinoyannis a dorit din toate puterile să le poată oferi șansa de a se bucura de o copilărie frumoasă în circumstanțe cel puțin dificile.
Eforturile ei nu vor fi fost în zadar, deoarece sunt convins că fundamentele la a căror edificare a contribuit cu sârguință vor fi, de acum, înălțate de generațiile viitoare care, din păcate, au pierdut astăzi ajutorul neprețuit al unui mentor vizionar.
Gândurile și rugăciunile mele se îndreaptă, acum, către familia, prietenii și asociații ei îndurerați, care, ca și mine, deplâng pierderea unui reper statornic. Fie ca Dumnezeu să o odihnească, și ca spiritul ei temerar să se înalțe alături de îngeri!
Emil Constantinescu
25 iulie 2023
