• Română
  • Engleză
Romanian Presidency of the Council of the EU - Cohesion, a common European value

Academia Mondială de Artă și Știință (World Academy of Art and Science) – 60 de ani. Retrospectivă și reflecții

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, înființat în anul 2017, la București, este primul centru de excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință (World Academy of Art and Science). Conferința WAAS@60. A Planetary Moment (15-19 februarie 2021) a marcat aniversarea a 60 de ani de existență a Academiei, a prilejuit o retrospectivă, dar și reflecții legate de lumea de azi și lumea de mâine. Nașterea Academiei Mondiale de Artă și Știință și etapele sale majore sunt legate de evoluția socială a umanității.

 

Sabia cu două tăișuri

Ideea înființării unei asociații internaționale care să cerceteze provocările majore cu care se confruntă omenirea, într-un context neguvernamental, s-a născut dintr-o serie de interacțiuni și întrevederi între renumiți oameni de știință și intelectuali în primii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Ea s-a cristalizat în decursul Primei Conferințe Internaționale despre Știință și Bunăstare Umană, organizată la Washington, D. C. în 1956. Principalul subiect de dezbatere al conferinței a fost viitorul umanității, iar scopul său ultim era să traseze un parcurs pașnic al progresului societății mondiale, către un „viitor în care întreaga omenire se va putea bucura de realizările imense ale minții umane”. Strategia pentru acest deziderat urma să creeze un forum internațional permanent care să poată urmări acest obiectiv dintr-o perspectivă apolitică, imparțială, științifică și, mai presus de toate, etică. Decizia pe care participanții la această conferință au luat-o a fost să înființeze o Academie de Artă și Știință la nivel global, „o instituție care să se bucure de cea mai înaltă autoritate științifică, care să fie privită cu cel mai mare respect de către toate popoarele drept un organism consultativ cu adevărat obiectiv, aflat în serviciul statelor și popoarelor lumii și care să poată evolua, treptat, într-o instituție influentă pentru toate întrebările care se dovedesc decisive pentru viitorul umanității”. Această conferință a dus în mod direct la înființarea oficială a Academiei Mondiale de Artă și Știință la 24 decembrie 1960, cu mesajul „Deopotrivă, locuitori ai planetei, oameni de știință! Să ajutăm cu toții să transformăm acest forum într-o adevărată Agenție pentru Bunăstare Umană!”.

În timp ce perspectiva globală a misiunii Academiei Mondiale de Artă și Știință este, astăzi, împărtășită de o serie întreagă de organizații, la momentul înființării sale ea a punctat momentul în care istoria a încetat să fie o istorie a unor popoare, state sau grupări individuale, și umanitatea în întregul său a devenit un tot indivizibil. Din acel moment, dezbinarea cauzată de frontierele politice a început să dispară cu rapiditate, în pofida faptului că numărul total al statelor naționale de pe mapamond s-a triplat în decurs de câteva decenii. Sistemul Națiunilor Unite avea deja cincisprezece ani vechime la acea vreme, însă avea să rămână, până astăzi, o organizație direcționată mai degrabă de intențiile și interesele statelor naționale independente, decât de aspirațiile umanității în ansamblu.

 

Integrarea cunoașterii

Către sfârșitul anilor ‘60, Academia își diversificase deja portofoliul de interese de la pace, dezarmare, probleme demografice și securitate nutrițională la probleme cu mult mai dificile și complexe privitoare la conservarea mediului înconjurător. Academia Mondială de Artă și Știință a organizat pe parcursul a cinci zile de lucru o conferință, în parteneriat cu Societatea Geografică Americană, care avea să ducă la apariția publicației Mediul Înconjurător și Societatea în Tranziție (Environment and Society in Transition) în 1970. Subiectele abordate includeau meteorologia, demografia, fertilitatea, familia, hrana, apa, energia, dreptul, politicile publice, economia, gestionarea deșeurilor, sănătatea, educația, tehnologia electronică și ordinea publică. Alăturarea considerentelor ecologice acestor diferite dimensiuni a constituit o temă fundamentală a eforturilor Academiei încă de atunci, inclusiv în cadrul altor trei proiecte derulate mai târziu în parteneriat cu Organizația Națiunilor Unite.

Această căutare a cunoștințelor transdisciplinare avea să ducă la explorarea unor teorii sociale mult mai complexe, în special prin lucrările de referință ale eminentului teoretician social Harold Lasswell, președinte al Academiei în anii 1970. Teoriile sale și modele de procese sociale complexe integrau perspective politice, juridice, organizaționale, sociale, culturale și psihologice privitoare la rolul indivizilor, instituțiilor, comunicării și, în primul rând, valorilor. În mod indirect, aceasta a inspirat și o altă inițiativă paralelă a Academiei Mondiale de Artă și Știință, un studiu extins al schimbărilor de paradigmă reunite într-un volum de contribuții intitulat „Noi Paradigme: Lumea la 300 de ani după Newton. Despre Evoluția Fizicii, Ecologiei, Economiei și Artei” (New Paradigms: The World 300 Years After Newton on developments in Physics, Ecology, Economy and Art). Printre contributorii la acest volum s-a numărat și Ilya Prigogine, membru al Academiei și laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1977 pentru descoperirile sale în domeniul structurilor disipative, sistemelor complexe și ireversibilității. Această perspectivă avea să fie continuată în anii ’90, când Harlan Cleveland a organizat o serie de conferințe care să dezbată necesitatea unei teorii integrate a dezvoltării sociale, la Vancouver (1998), Washington și Chennai (1999), ducând la publicarea unei monografii despre „alegerea omenească”. Aceste eforturi au fost continuate, ulterior, printr-o serie de articole publicate în revistele Cadmus și Eruditio. Mai recent, gândirea sistemică a fost, de asemenea, fundamentală pentru inițiativele membrilor Academiei în domeniul științei rețelelor și complexității sistemice, precum și pentru noua disciplină a sistemelor anticipatorii.

 

Știință și valori umane

În epoca în care Academia fusese înființată, globalizarea valorilor umane mergea cot la cot cu globalizarea cunoștințelor științifice. Menționarea „drepturilor omului” în Carta Națiunilor Unite, intenționat golită de conținut, a fost parțial compensată prin adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, în 1948, un document care reafirma cele mai înalte idealuri ale libertății individuale și ale echitabilității, însă evita să le sprijine prin a le conferi, totodată, un statut juridic și mecanisme de execuție și control. Următoarele decenii aveau să transpună treptat idealurile înalte în intenții politice și realități sociale, până când drepturile confirmate în Declarația Universală au devenit, în cele din urmă, principiile și valorile fundamentale pe care s-au elaborat cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) în 2015. În cartea Transformarea viitorului nostru („Transforming Our Future”), Ivo Šlaus descrie Obiectivele de Dezvoltare Durabilă drept un plan conștient de acțiune, pentru fiecare dintre noi și pentru întreaga umanitate în ansamblu, subliniind necesitatea și urgența cu care trebuie să le atingem.

Preocuparea pentru drepturile omului, pentru bunăstarea și calitatea vieții umane, a reprezentat dintotdeauna una dintre motivațiile fundamentale ale tuturor eforturilor Academiei, însă niciodată atât de fundamentală încât să nu aibă nevoie de o continuă reiterare și reamintire. Acesta a fost raționamentul din spatele organizării unei conferințe internaționale la Centrul Internațional de Fizică Teoretică în 2013, și al unui simpozion la nivel înalt organizat de Academia Mondială de Artă și Știință în parteneriat cu Organizația Națiunilor Unite și CERN la Geneva în 2015, despre Știință, Tehnologie, Inovație și Responsabilitate Socială, eveniment ce a reunit liderii a cinci agenții diferite ale ONU.

 

O cunoaștere fiabilă

În 2008, Consiliul Director al Academiei Mondiale de Artă și Știință a înființat un „Comitet de Planificare Strategică” care să elaboreze un plan strategic pentru viitoarea evoluție a Academiei. Printre multiplele probleme pe care acest comitet fusese însărcinat să le rezolve se număra și dezvoltarea unui mecanism programatic care să caracterizeze tipul de inițiative pe care Academia avea să le urmărească pe viitor. O reflecție aprofundată asupra celor patruzeci de ani de activitate și intereselor curente ale Academiei avea să ducă la formularea unei concepții multidimensionale a cunoașterii fiabile, care a stat la baza tuturor proiectelor Academiei din deceniul următor. Soluțiile propuse de Comitetul de Planificare Strategică au fost prezentate și ratificate de Consiliul Director al Academiei în mai 2009, fiind integrate în structura practică a Academiei în cadrul Reuniunii Generale a Academiei organizată la New Delhi în noiembrie 2011.

 

Cunoașterea centrată pe persoană

Caracteristica definitorie a acestei concepții de cunoaștere fiabilă se bazează pe un document programatic elaborat în 1961 de către fondatorii Academiei, care sublinia importanța „implicațiilor cunoașterii asupra politicilor publice și conștiinței sociale”. Academia Mondială de Artă și Știință nu fusese înființată pentru a atrage atenția asupra noilor descoperiri specializate în domenii specifice și nici din dorința cunoașterii de dragul cunoașterii, ci mai degrabă pentru a studia impactul cunoașterii asupra politicilor implementate și a societății în ansamblu, care, în cele din urmă, înseamnă „cu privire la (și relevantă pentru) ființele umane și viața lor pe acest Pământ”. Cu alte cuvinte, cunoașterea urmărită de Academie trebuie să fie centrată pe persoană și trebuie să caute să îndeplinească toate criteriile necesare pentru a fi de cele mai multe ori relevantă, aplicabilă și eficientă pentru publicul larg și viețile oamenilor.

 

Guvernanța globală

Încă de la început, fondatorii Academiei au intenționat ca aceasta să ofere consiliere și asistență agențiilor care operau înăuntrul sistemului Organizației Națiunilor Unite. Acest lucru a fost posibil datorită numărului de membri ai Academiei care se numărau printre fondatorii agențiilor ONU, precum și acelora, ulterior aleși, pe baza unei experiențe substanțiale în diplomație internațională, precum directorii fondatori ai FAO, UNESCO și OMS, actuali și foști șefi de state și miniștri, ambasadori sau alți membri importanți ai guvernelor și organizațiilor internaționale cu care Academia Mondială a colaborat de-a lungul timpului. Lista completă a distinșilor lideri politici și diplomatici aleși ca membri ai Academiei de la înființare până astăzi este cu mult prea lungă pentru a o reproduce aici, însă importanța sa practică a fost cu adevărat uriașă.

De-a lungul deceniilor de activitate, eforturile Academiei au inclus și multe proiecte și întâlniri legate în mod direct sau indirect de guvernanța globală, inclusiv o serie de ateliere (workshop-uri) despre Implicațiile globalizării, Surpriza globală: Recontextualizarea guvernanței și cetățeniei, Guvernanța diversității, Identitatea culturală și cerințele civilizației sau Guvernanța globală într-o lume turbulentă („Implications of Globalization”; „Global Surprise: Reframing Governance and Citizenship”; „Governance of Diversity, Cultural Identity and the Requirements of Civilization”; „Global Governance în a Turbulent World”) în Statele Unite între 1992 și 1995. La rândul său, această inițiativă a reorientat discursul către dezarmarea nucleară, pace și securitate între 2005 și 2010. Ulterior, avea să ducă în mod indirect la trei proiecte derulate în colaborare directă cu Organizația Națiunilor Unite, începând cu Proiectul Noii Paradigme (New Paradigm Project) în 2013. Formularea unei concepții cuprinzătoare și integrate a societății globale a fost facilitată de o structură programatică detaliată și integratoare care ia în considerare legăturile complexe și interdependența între toate aspectele și dimensiunile existenței umane. Elaborarea unei teorii sociale integrate și transdisciplinare a constituit fundamentul proiectului Academiei, Oportunitățile și provocările secolului XXI: În căutarea unei noi paradigme, precum și a conferinței internaționale cu același nume organizată în 2013 în colaborare cu Biroul Națiunilor Unite de la Geneva, urmată de o serie de conferințe în 2014-2015 în colaborare cu Academia de Artă și Știință din Muntenegru (la Podgorica), Universitatea Națională din Kazahstan (la Alma-Ata), Centrul Internațional Nizami Ganjavi (la Baku), Fundația Bohdan Hawrylyshyn (la Kiev) și CERN (la Geneva). Mai recent, această neobosită căutare a stat la baza colaborării dintre Academia Mondială de Artă și Știință și Clubul de la Roma pentru Inițiativa Noii Civilizații Emergente (“Emerging New Civilization Initiative”).

Astăzi, Academia Mondială de Artă și Știință continuă să urmărească acest deziderat. Continuând în baza elanului acestui nou proiect paradigmatic, spre finalul anului 2019, Academia Mondială de Artă și Știință a intrat într-un al doilea parteneriat cu Biroul Națiunilor Unite de la Geneva, pentru un proiect intitulat Leadership-ul global în secolul XXI („Global Leadership in the 21st Century”), posibil doar prin eforturile asidue a trei membri actuali ai Academiei, care și-au făurit cariere de excepție în interiorul sistemului Națiunilor Unite. Cel de-al doilea proiect continuă să se axeze pe studiul complexelor probleme sociale generate de evoluția fulgerătoare a situației și forțelor globale. Însă, acum, accentul cade pe încercarea de a aplica o structură integrată a cunoașterii pentru a elabora noi strategii catalizatoare care să vină în întâmpinarea acestor percepute lacune ale leadership-ului global și, totodată, să învingă inerția și rezistența inerentă, care nu permite comunității globale să rezolve în mod eficient aceste provocări. Proiectul a implicat formarea a cincisprezece grupuri de lucru, organizarea a două conferințe internaționale majore în colaborare cu Biroul Națiunilor Unite de la Geneva, precum și aproape douăzeci de workshop-uri care, în total, au implicat peste 350 de experți și 70 de organizații partenere, inclusiv 11 agenții ale Organizației Națiunilor Unite. Cele 60 de Recomandări rezultate din urma proiectului GL-21 includ crearea unui model pentru o implementare multidisciplinară, integrată și care să implice activ diferiții factori de interes în elaborarea politicilor viitoare în cadrul instituțiilor existente.

 

Rolul individului și colectivului în procesele sociale

În căutarea validității științifice cantitative, științele sociale s-au concentrat, în decursul ultimelor decenii, îndeosebi pe acele fenomene care se pretează unor analize statistice. O consecință a acestui fapt este minimizarea rolului jucat de individualitate și unicitatea individuală înăuntrul proceselor sociale și evoluției societății în ansamblu. Conceptul de „cunoaștere fiabilă”, propus de Academia Mondială de Artă și Știință, duce, în schimb, la recunoașterea realității că individul reprezintă apogeul conștient al colectivului social și joacă rolul indispensabil al exploratorului, aventurierului, inventatorului, antreprenorului, catalizatorului social, liderului politic, gânditorului independent și original, al idealistului și al vizionarului deopotrivă.

 

O educație centrată pe persoană

Ideea înființării unei Universități Mondiale nu a fost străină Academiei. Necesitatea unor reforme în educație a fost o temă recurentă de discuție încă de la înființarea acesteia. Mai mult, fondatorii Academiei au descris viziunea lor asupra viitorului organizației drept o „universitate mondială informală”, ajungând chiar până la deschiderea unui prototip al unei astfel de universități  în anii 1960 și 1970, prin intermediul unui sistem descentralizat de centre de cercetare conduse de membri ai Academiei. La începutul anului 2014, Academia Mondială de Artă și Știință a reanalizat această idee și a înființat Consorțiul Universității Mondiale (World University Consortium, WUC) în cadrul unei reuniuni la Biblioteca din Alexandria, împreună cu alte nouă organizații fondatoare.

Consorțiul Universității Mondiale l-a ales drept prim președinte pe Heitor Gurgulino de Souza, rector al Universității Națiunilor Unite (1987-1997) și președinte al Academiei Mondiale de Artă și Știință (2013-2019). Încă de la înființare, Consorțiul Universității Mondiale a urmat o strategie multilaterală. Pe de o parte, s-a concentrat pe elaborarea unei noi programe educaționale, mai strâns corelată cu necesitățile secolului XXI, inițial pentru o serie integrată de cursuri transdisciplinare la nivel de masterat, pe baza noilor descoperiri și perspective propuse de Academia Mondială de Artă și Știință. Între 2014 și 2019 au avut loc cincisprezece întrevederi pentru elaborarea acestei programe educaționale, susținute și înregistrate la Centrul InterUniversitar (InterUniversity Centre) din Dubrovnik pe teme precum viitorul democrației, puterea socială, realizările individuale, creativitatea asumată, viitorul educației, teoria finanțelor, economia centrată pe persoană, transdisciplinaritatea științelor sociale și leadership-ul global. Membrii prezenți au alcătuit și o prezentare detaliată a unui curs despre istoria mentalităților, gândirii și creativității. Următorul pas avut în vedere este dezvoltarea unui prototip de curs pentru primul program de masterat complet axat pe Leadership-ul global în secolul XXI, pe baza cercetărilor efectuate în cadrul programului GL-21, derulat în parteneriat cu Biroul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva, apoi introducerea acestuia în programele universitare prin parteneriate cu universități din întreaga lume.

 

De ce Artă și Știință?

Fondatorii Academiei Mondiale de Artă și Știință aveau o credință vie în știință, însă, în același timp, și-au dat seama că, singură, știința nu este îndeajuns pentru a asigura bunăstarea umanității. Cunoștințele necesare nu se limitează la ce poate fi definit prin ecuații sau cuantificat în formule matematice. Este vorba despre un fel de cunoaștere care cuprinde întreaga „artă de a trăi”, nu doar cunoștințele obiective obținute în urma analizelor, sau datele concrete furnizate de observarea riguroasă a lumii dimprejur. Această cunoaștere depinde, de asemenea, sau poate chiar mai mult, de cunoștințele subiective derivate din cele mai înalte valori universale, iradiate „de speranță și credință”. Înglobând atât rezultatele materiale, cât și consecințele sociale și implicațiile politice, ea necesită nu doar rațiune, ci și imaginație, deoarece mărturiile marilor oameni de știință ne confirmă faptul că cea mai înaltă cunoaștere provine din experiențe revelatoare și intuitive care transcend logica liniară a proceselor cognitive raționale. Sau, cum spunea renumitul matematician Bronowski: „Adevărul în știință nu este cu nimic diferit de adevărul în artă. Afectele inimii, fundamentele personalității, sunt doar mai dificil de comunicat”.

Includerea „Artei” în titulatura Academiei nu a fost o încercare de a lărgi gama de discipline deschisă potențialilor săi membri, ci de a înlesni o “cununie” a dimensiunilor obiective și subiective ale cunoașterii, esențiale pentru elucidarea și spargerea „codului genetic” al conștiinței și evoluției sociale. Aceasta reflectă faptul că nu putem atinge o cunoaștere reală independent de valorile universale, și se bazează pe conștientizarea faptului că toată cunoașterea umanității - a oamenilor de știință, artiștilor și teologilor deopotrivă – reprezintă o construcție socială a realității, eficacitatea acesteia depinzând de valorile pe care este fundamentată și pe care urmărește să le realizeze prin aplicarea a ceea ce ne este cunoscut.

 

O rețea a rețelelor

Încă de la înființare, Academia a activat drept o rețea transnațională de indivizi uniți de o înțelegere comună, o viziune comună și valori comune dedicate soluționării provocărilor sociale globale privitoare la consecințele sociale și implicațiilor politice ale cunoașterii. Academia Mondială de Artă și Știință nu a fost niciodată o organizație convențională dispunând de un sediu fix, salariați, prime sau sporuri. Cu toate acestea, de-a lungul deceniilor, Academia a crescut atât ca număr de membri, cât și de activități, abordând probleme din ce în ce mai complexe în baza acestui model organizatoric alternativ.

 

Rețeaua de tineret pentru leadership (Youth Leadership Network)

Cel mai recent partener al Academiei Mondiale de Artă și Știință este Rețeaua de tineret pentru leadership (Youth Leadership Network), înființată cu încurajarea activă a Academiei de către un grup restrâns de tineri vizionari, cu scopul de a deveni la rândul său o „rețea a rețelelor” în toată puterea cuvântului și, în același timp, o legătură între „rețeaua rețelelor” Academiei, a generațiilor în vârstă, și organizațiile care dispun de energia, dinamismul și creativitatea intrinseci primei generații pe deplin interconectate din istoria lumii. Atât Academia Mondială cât și Rețeaua de tineret pentru leadership sunt de acord că lumea de astăzi nu are nevoie de alte organizații independente, ci de mai multe schimburi, o mai mare conectivitate și relaționare între organizații, care să se răsfrângă într-o vastă pânză formată din interrelaționări din ce în ce mai apropiate și mai armonioase aflate în flux continuu, multiplicându-și astfel exponențial elanul de a deveni o mișcare din ce în ce mai armonioasă și unitară a societății globale emergente.

Emil Constantinescu Academia Mondială de Artă și Știință (World Academy of Art and Science) - 60 de ani. Retrospectivă și reflecții

descărcați aici Retrospective and reflections on WAAS@60 »»»

 

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu