„Dincolo de zid. Rezistență. Rezonanțăˮ este titulatura seriei de manifestări organizate de Societatea Germano-Română (Deutsch Rumänische Gesellschaft) și Institutul Cultural Român „Titu Maiorescuˮ din Berlin, în colaborare cu Fundația Academia Civică, Capela Reconcilierii și Ambasada României în Republica Federală Germania, pentru a marca 35 de ani de la căderea Zidului Berlinului și Revoluția din decembrie 1989, două evenimente care au schimbat istoria Germaniei și a României.
Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, prof.dr. Emil Constantinescu, invitat special la evenimente care marchează sfârșiturilor regimurilor comuniste în Germania de Est și România.
În Capela Reconcilierii din Berlin, despre „Oameni. Putere. Româniaˮ, expoziția artistului fotograf Cornel Brad
Primul eveniment din această serie de manifestări, programat la 31 august 2024, în Capela Reconcilierii, a fost vernisajul expoziției „Oameni. Putere. Româniaˮ a artistului fotograf Cornel Brad, care prezintă momente-cheie din istoria recentă a României, surprinse în 35 de portrete, și poate fi vizitată până la 29 septembrie 2024.
Berlin: 35 de portrete românești în fosta Fâșie a Morții
„În zona de așa-zisă protecție militară, care îi "proteja" pe cetățenii est-germani de tentația de a sări Zidul Berlinului, a rămas în picioare și abandonată, zeci de ani, o biserică. Cortina de Fier trecea la doar câțiva metri de ușa principală a clădirii.
În 1985, regimul redegist a decis să dărâme clădirea construită în stil neogotic, cu fațadă din cărămidă. Nu exista pericolul ca niște cetățeni refractari față de drumul către comunism să se avânte în Fâșia Morții pentru a contesta regimul din interiorul pereților abandonați, cum se mai întâmpla în alte biserici din RDG. Dar era o biserică, era în no man’s land, ce să caute acolo? Așa că biserica a fost dinamitată.
Patru ani mai târziu, cetățenii redegiști refractari au dinamitat regimul. În 1989 aveau să cadă, pe rând, dictaturile est-europene și să se deschidă granițele dintre cele două blocuri politice ale Europei polarizate aproape jumătate de secol.
Terenul pe care se aflase biserica a fost, după schimbarea din 1989, retrocedat comunității religioase, care a construit acolo, din materiale ecologice combinate cu molozul rămas după dinamitarea Bisericii Reconcilierii, o capelă păstorită, la fel ca vechiul lăcaș, de cultul evanghelic. Noua capelă, cu un design minimalist, a recuperat și o bucată din altarul vechii biserici, căreia i-a și preluat numele. A fost dedicată în mod special amintirii celor care și-au pierdut viața de-a lungul Zidului Berlinului, pentru a semnala durerea divizării forțate a Germaniei - și a Europei - dar și bucuria reunificării pașnice. Servicii religioase și evenimente special organizate aici sunt ocazii de reflecție, de comemorare a victimelor și de rememorare a trecutului recent.
Greu de găsit un loc mai potrivit pentru ca două națiuni care au trăit cu nu mult timp în urmă totalitarisme să-și împărtășească experiența acelor vremuri. La 35 de ani de la căderea pașnică a Zidului Berlinului și de la prăbușirea sângeroasă a regimului ceaușist de la București, capela de pe fosta Fâșie a Morții găzduiește o expoziție despre oameni și putere în România. Sunt expuse 35 de portrete și prezentate poveștile unor personalități relevante pentru o serie de momente de inflexiune ale istoriei recente a României. Autor al seriei este fotograful Cornel Brad.”
Cristian Ștefănescu
Emil Constantinescu, președintele României 1996-2000 și președinte al Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:
„Sunt aici ca un admirator al artei fotografice a maestrului Cornel Brad, dar și dintr-o motivație specială. Am să încep cu o mărturisire personală.
Mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie târziu pentru că, în adolescența mea, în anii 50 ai secolului trecut, un aparat fotografic era un lux pe care puțini și-l puteau permite. Când am ajuns în posesia primului aparat fotografic, vizitasem multe muzee și, de fiecare dată, chiar dacă am crescut și apoi am lucrat în natură, fascinat de frumusețea ei, am ales, între peisaje și portrete, să zăbovesc în fața portretelor. Mă îndemna dorința de a înțelege caracterul personalităților care, prin acțiunile lor, au modelat istoria națiunilor și a lumii.
Pentru istoria veche, arta pictorilor clasici rămâne și astăzi singura cale. Cu această ocazie am avut surpriza de a descoperi că portretele regilor și nobililor, comandate unor pictori aflați în slujba lor, nu îi reprezentau pe aceștia ca modele de frumusețe, ci ca personificare a Puterii. Acesta era mesajul pe care cei cu drept de viață și de moarte asupra supușilor lor doreau să-l transmită posterității. Posteritate de care întotdeauna conducătorii autoritari au fost obsedați. Nu știu care au fost motivele pentru care Cornel Brad a ales ca temă a albumelor și expozițiilor sale Puterea. Pot doar să bănuiesc că aceeași pasiune de a înțelege mecanismele istoriei care m-a atras și pe mine.
Continuăm să ne întrebăm ce îi separă pe liderii autoritari care guvernează prin forță, generând frică, de liderii vizionari care s-au pus în slujba păcii și bunei înțelegeri între oameni.
Pentru trecut, beneficiem de geniul maeștrilor picturii clasice. Astăzi, când totul este expus și toți filmează și fotografiază, ce îi distinge pe maeștrii artei fotografice de cei care caută doar o dovadă pentru un eveniment la care au participat sau ca jurnaliști pentru o știre. Cu decenii în urmă, Chateaubriand, descriind frumusețea naturii în poeziile sale, visa „să dea peisajului un suflet”. Cornel Brad are talentul de a descoperi sufletul personajelor fotografiate, folosind un aparat care a fost inventat și construit pentru a reda obiectiv realitatea.
M-am uitat cu atenție la portretele realizate de Cornel Brad și am observat că l-a interesat, mai ales, privirea personajelor. Pe bună dreptate, pentru că ochii sunt o poartă către sufletul oamenilor pe care nu o poți închide și pe care foarte greu o poți masca.
Speranță a restabilirii păcii și înțelegerii între oameni și națiuni
Pornind de la expoziția lui Cornel Brad, la Ambasada României din Berlin a avut loc, la 2 septembrie 2024, o dezbatere cu caracter solemn, însoțită de muzică și proiecții audiovizuale, moderată de jurnalistul Robert Schwartz, la care au participat scriitoarea Ana Blandiana, fondatoare a Memorialului de la Sighet și a Fundației Academia Civică (prin înregistrare video), teologul și politicianul Markus Meckel, scriitorul și diplomatul Emil Hurezeanu, cercetătoarea și jurnalista Anneli Ute Gabanyi și artistul fotograf Cornel Brad.
Emil Constantinescu, președintele României 1996-2000 și președinte al Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:
„După modelul Poloniei, Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Bulgariei, urmate de Estonia, Letonia, Lituania, Moldova și chiar Albania, am enunțat încă din 1992, în calitate de candidat unic al forțelor democratice, la alegerile prezidențiale, proiectul reconcilierii.
Pentru că acum foștii realizatori au acestui mare proiect umanist european - Václav Havel, Árpád Göncz , Jelio Jelev, Michal Kováč, Lennart Meri, Bronisław Geremek, Tadeusz Mazowiecki - nu mai sunt printre noi, am datoria de onoare să evoc numele lor pentru a le cinsti memoria.
Pentru cazul mult mai dificil al României, inspiratorii și mentorii acestui proiect istoric au fost Corneliu Coposu, deținut politic torturat în perioada represiunii din anii 50 și Doina Cornea, reprezentanta disidenței din perioada dictaturii Ceaușescu.
După succesul în alegeri din 1996 al coaliției politico-civice pe care am condus-o din 1992, toate funcțiile importante în stat - președintele Camerei Deputaților, președintele Senatului, ministrul de Interne, ministrul Informațiilor Publice, Avocatul Poporului, președinții Comisiilor Juridice și ale Drepturilor Omului din Parlamentul României, precum și ai Comisiilor de Control a activității serviciilor de informații - au fost ocupate de foști deținuți politici din perioada dictaturii comuniste.
În timpul mandatului meu, nu a existat nicio presiune politică, juridică sau financiară, asupra opoziției politice, a sindicatelor, a presei sau a cetățenilor. Nimeni nu a fost șantajat. Șantajul cu dosarele vechii Securități, cu dosarele de colaborator sau informator au fost blocate. Justiția nu a fost influențată politic. Iertarea nu a însemnat, însă, uitare. Memoria trebuia și, din păcate, încă trebuie să acționeze ca o formă de Justiție. Istoria recentă trebuie scrisă în spiritul adevărului și dreptății. Pentru rezolvarea conflictelor actuale în condițiile unui Nou Război Rece, al revenirii pericolului reinstalării regimurilor autoritare, faptul că în urmă cu trei decenii a fost posibilă o rezolvare pașnică este o speranță a restabilirii păcii și înțelegerii între oameni și națiuni.”
