Diplomația culturală în spațiul Levantului

ATELIER EXPLORATORIU

„Buna guvernanță în Levant”

29-30 octombrie 2018

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului  a organizat la sfârșitul lunii octombrie atelierul exploratoriu cu tema „Buna guvernanță în Levant”, la care au participat  și trei membri ai conducerii Academiei Mondiale de Artă și Știință: Garry Jacobs, CEO WAAS şi World University Consortium (WUC), Alberto Zucconi, co-chairman WAAS, Nebojša Nešković, secretar General al WAAS.

Alături de conducerea WAAS, la atelierul dedicat bunei guvernanțe în Levant a participat conducerea ISACCL -  Emil Constantinescu, președinte al Consiliului Științific, Andreea Grecu-Ciupală, director-general, Dan Grigorescu, director științific, Luiza Niță, director - Direcția Istoria culturii și civilizației Levantului -, membri ai Consiliului Științific și ai Consiliului Consultativ ale ISACCL - prof.univ.dr. Remus Pricopie, rector al SNSPA, prof. univ.dr. Vlad Nistor, directorul Institutului Român de Arheologie din Atena, prof.univ.dr. Daniel Barbu, Facultatea de Științe Politice a Universității din București -, specialiști și cercetători în tematica enunțată: lect.univ.dr. Daniela Zaharia, Facultatea de Istorie a Universității din București, prof.univ.dr. Florica Mihuț, conf.univ.dr. Valentin Bottez, lect.univ.dr. Oana Brânda (Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizaâia Levantului.

Dezbaterile s-au concentrat pe o serie de probleme presante ale zonei istorice a Levantului, cum ar fi leadershipul, stabilitatea în Orientul Mijlociu, problema gestionării resurselor de apă în Nordul Africii, importanța Mării Negre și a Mării Mediterane pentru zona Levantului, dar și chestiunea construirii identității în zona Balcanilor. Discuțiile purtate pe parcursul a două zile au urmărit identificarea unor soluții și exemple de bune practici, care să poată fi diseminate și implementate în vederea construirii unei linii de dialog și a unei culturi a păcii în zonă, obiectiv major ale activității Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.

Tema cheie care a reunit toate aceste aspecte a fost cea a ”bunei guvernanțe”, acesta fiind un concept comprehensiv și integrator pentru zona Levantului. Scopul bunei guvernanțe este de a aborda identitățile diferite și de a le integra pentru a le asigura o co-existență armonioasă. Culturile nu sunt standardizate, nici uniforme, astfel că trebuie extrase acele elemente ale trecutului care pot fi folosite într-o construcție eficientă a viitorului. Esența bunei guvernanțe este dată de construcția unui sistem de referință, care să grupeze elemente de tip macro (state, demografie, religie) și elemente de nivel micro (stake-holderi). Totodată, o altă caracteristică a bunei guvernanțe este dată de capitalizarea puterii; cu cât este mai largă distribuția puterii în societate, cu atât este mai mare stabilitatea la nivelul societății.

Dezbaterea deschisă de prima ediție a Atelierului Exploratoriu va fi continuată și în edițiile viitoare, cu invitați de marcă, atât din țară, cât și din străinătate.

 

„Guvernanța globală: viitorul democrației, rolul organizațiilor internaționale, provocări și oportunități”

Buna guvernanță reprezintă o preocupare constantă pentru membrii Academiei Mondiale de Artă și Știință, o temă de reflecție și studiu. Pe parcursul anului 2018, WAAS a organizat trei reuniuni internaționale care au explorat viitorul democrației (Dubrovnik, aprilie 2018), rolul organizațiilor internaționale în guvernanța economică mondială (Paris, mai 2018), provocările și oportunitățile actuale (Dubrovnik, noiembrie 2018). Concluzile acestor reuniuni sunt sintetizate astfel: „Lumea în care trăim prezintă provocări și oportunități aflate dincolo de capacitatea celor mai puternice națiuni sau grupuri de națiuni de a se adresa în mod eficient restului omenirii. Pacea și securitatea, clima și managementul mediului, imigrația și populația, comerțul și investițiile, dezvoltarea tehnologică și ocuparea forței de muncă, evaziunea fiscală și spălarea banilor, traficul de droguri și terorismul ne obligă să căutăm soluții globale, susținute de instituții care au autoritatea de a le pune în aplicare. Niciuna dintre provocările lumii moderne nu poate fi abordată în mod eficient la nivelul statelor naționale, care își urmăresc propriul interes, în concurență sau în conflict cu cel al altor națiuni, sau prin acorduri bilaterale și grupuri regionale de națiuni. Toate aceste provocări necesită niveluri crescute de cooperare și colaborare în ansamblul comunității globale. Trăim într-o lume din ce în ce mai globalizată, dar instrumentele noastre de guvernare rămân ancorate în instituții vechi și în mare măsură ineficiente, ghidate de perspective înguste, priorități greșite, strategii care intră în competiție unele cu altele și obiective care se exclud reciproc. Umanitatea și instituțiile ei au evoluat din vremea când relațiile internaționale erau decise de capriciile monarhilor și ambițiile imperiilor coloniale, impuse prin violență și consfințite prin tratate și alianțe bilaterale, concepute pentru a oferi avantaje economice celui puternic. Astăzi, lumea este guvernată prin instituții guvernamentale internaționale, charte, convenții, tratate, reguli de drept, comisii, sisteme, corporații multinaționale și naționale, organizații neguvernamentale și asociații legate de pace, securitate, comerț, economie, finanțe, transport, comunicare, educație, știință, tehnologie, cultură, religie, divertisment. În ciuda acestei multiplicări a căilor și a instrumentelor de guvernare, evoluția rapidă a societății globale depășește capacitatea instituțiilor de a ghida, monitoriza și gestiona gama tot mai mare a oportunităților și provocărilor care apar. Diferența dintre necesitățile omenirii și sistemul instituțional predominant întârzie progresul colectiv și amenință să submineze fundamentele păcii, securității, libertății și stabilității, câștigate după Războiul Rece.”

Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, omagiat la Universitatea Sejong din Coreea de Sud

Seul, 20 septembrie 2018

La invitația Universității Sejong din Seul, Președintele Consiliului Științific al ISACCL, Emil Constantinescu, a susținut conferința cu tema "Memoria suferinţei şi pedagogia libertăţii". Emil Constantinescu le-a vorbit celor 2000 de studenți prezenți în sală despre experiența tranziției de la dictatura comunistă la democrație în Europa de Est și similitudinea dintre situația actuală din Peninsula Coreea și relațiile dintre România și Republica Moldova, o singură națiune care trăiește în două state vecine. La dezbateri au participat Petru Lucinschi, fostul președinte al Republicii Moldova, Ghenadi Burbulis, cel mai important colaborator al președintelui Boris Elțîn, prim-viceprim ministru al Federației Ruse în perioada 1990-1992 și Mihai Ciompec, ambasadorul României în Coreea de Sud.

Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018)

Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018) Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018)

Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018)

Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, omagiat la Universitatea Sejong din Coreea de Sud

Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, omagiat la Universitatea Sejong din Coreea de Sud

 

Conferința susținută de Emil Constantinescu, președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului la Universitatea Sejong:

„Memoria suferinţei şi pedagogia libertăţii”

„Aş vrea să încep cu o confesiune. M-am născut în 1939. Dacă în acel an cineva ar fi traversat continentul euroasiatic de la Oceanul Pacific la cel Atlantic, ar fi străbătut de la Tokyo la Lisabona numai state aflate sub dictaturi civile sau militare. Locul în care trăia familia mea era un oraş situat pe malul Nistrului, graniţa cu URSS. Am fost obligaţi de două ori să ne refugiem din faţa Armatei Roşii, odată cu zeci de mii de oameni, şi primele amintiri sunt legate de acest exod disperat, pentru că aceia care nu au reuşit să plece au fost în mare parte arestaţi sau deportaţi în Siberia.

Amintiri din viaţa sub tiranie

Am trăit până la vârsta de 50 de ani într-un regim dictatorial, într-o ţară din care nu puteai să pleci şi în care erai fixat pe viaţă într-un anume loc stabilit printr-o repartiţie guvernamentală. Un regim care nu recunoştea decât proprietatea de stat sau colectivă, care a anulat orice libertate de expresie şi care supraveghea viaţa personală a fiecărui cetăţean, cu un enorm aparat de poliţie politică.

Am traversat o tranziţie posttotalitară al cărei preţ social a fost plătit cu greu. Pentru cei din generaţia mea, libertatea şi democraţia nu sunt noţiuni abstracte şi orice situaţie care subminează democraţia şi aduce atingere libertăţii oriunde în lume ne afectează profund.

Pace fără libertate

Al Doilea Război Mondial, care a afectat direct și România și Coreea, a provocat moartea a peste 25 de milioane de militari şi a peste 73 de milioane de civili, uriaşe pierderi economice şi distrugeri ale patrimoniului cultural universal. Atrocităţile celor două războaie din prima jumătate a secolului al XX-lea nu s-au dovedit a fi suficiente pentru a înţelege că pacea nu poate fi consolidată doar prin  gestionarea unor conflicte îngheţate.

Instaurarea comunismului în Europa de Est a condus la eliminarea concurenţei constructive, anularea dreptului de liberă exprimare și la apariţia unei forme amorfe, cu pretenţie de societate, în care ideologia înlocuieşte  sentimentul, cuvântul liber este transformat în lozincă, iar libertatea lasă locul terorii mai mult sau mai puţin camuflate. Toate aceste transformări au conturat un nou chip al Europei răsăritene, brăzdat de suferinţa a milioane de oameni. Eliminarea oponenţilor reali sau potenţiali s-a realizat prin internarea în centre de tortură şi reeducare, închisori cu regim de exterminare, lagăre de muncă forţată, asasinate politice, execuţii sumare, deportări în masă. Pe fondul unei păci precare asigurată în timpul războiului rece de cursa înarmărilor, preţul plătit de cetăţenii statelor comuniste din Europa de Est a fost: milioane de morţi, zeci de milioane de existenţe umane distruse.

Cultura libertăţii învinge tancurile dictaturii

Prăbuşirea comunismului a fost, înainte de toate, o prăbuşire ideologică, care a pregătit prăbuşirea politică a regimurilor dictatoriale din marea majoritate a ţărilor din fostul bloc sovietic. Cultura a jucat în acest context un rol fundamental. Paralel cu discursul oficial s-a creat un discurs „underground”, menit să denunţe impostura şi falsitatea şi să-i respingă pe cei care „au încetat să mai gândească”.  Primejdia a venit din partea intelectualilor din propriile ţări pe care „aparatnicii” comunişti îi dispreţuiau. Primejdia a venit prin „cuvântul” intelectualilor democraţi şi a „scrisului” acestora difuzat în ilegalitate prin mijloace precare.

Schimbarea s-a produs atunci când noua echipă a lui Mihail Gorbaciov a lansat „perestroika” - reforma economică și „glasnosti” - transparența, adică libertatea de comunicare. Avem printre noi acum, în această sală, pe unul dintre cei mai importanți membri ai acestei echipe căreia îi datorăm tranziția pașnică spre democrație: Petru Lucinschi, doctor în filosofie, care a devenit ulterior președintele Parlamentului Moldovei independente și președinte democrat al Republicii Moldova.

După schimbarea pașnică a regimurilor totalitare din Estul Europei, primii președinți democrați, aleși liber de către popor, au fost reprezentanți ai elitei intelectuale.

Tranziția nu a fost ușoară. Pentru cei care au trecut prin comunism şi au fost nevoiţi să străbată perioada de tranziţie postcomunistă, nimic nu este mai adevărat şi instructiv decât lectura Exodului. Noi înţelegem cel mai bine de ce i-au trebuit 40 de ani poporului evreu ca să ajungă în Ţara Sfântă, ce înseamnă închinarea la viţelul de aur, tentaţia destrăbălării colective, violenţa şi trădarea, necesitatea unei Table de Legi şi a pedepsei pentru nerespectarea celor zece porunci.

Memoria istorică rămâne elementul care explică de ce popoarele din fostele ţări comuniste refuză să accepte demersuri totalitariste, indiferent de haina în care acesta se prezintă. Pedagogia libertăţii are nevoie de memoria suferinţei deoarece, ca şi în cazul sănătăţii, percepem valoarea libertăţii atunci când nu o mai avem.

Libertate şi pâine

Dezbaterea relaţiilor dintre puterea democratică şi libertatea individuală vizează şi distribuirea bunăstării. În romanul „Fraţii Karamazov” al lui Dostoievski, Ivan îi spune lui Alioşa că dacă oamenii ar fi puşi să aleagă între libertate şi pâine aceştia ar alege pâinea. Acesta este şi fundamentul psihologic pe care se bazează regimurile totalitare pentru a obţine o supunere liber consimţită. O parte însemnată a populaţiei din fostele state comuniste regretă vremurile când aveau posturi prost plătite, dar sigure, locuiau în condiţii mizerabile, dar în case primite prin repartiţie de la stat şi li se asigura un minimum de hrană raţionalizată prin cartele. Cel mai important element psihologic care bloca revolta era, paradoxal, faptul că toţi erau la fel de săraci şi nu se simţeau umiliţi unii în raport cu ceilalţi. Revenirea în viaţa politică democratică a partidelor neocomuniste se bazează pe această nostalgie.

În societăţile democratice cu economie de piaţă din occident, libertatea este însoţită de o goană după acumularea de bunuri materiale care creează mari discrepanţe între bogaţi şi săraci, discrepanţe care nu sunt de multe ori corelabile cu calitatea şi cantitatea de muncă prestată şi cu contribuţia la bunăstarea generală a societăţii şi aceasta covârşeşte avântul celor care îşi făcuseră un crez din libertatea societăţilor occidentale. Doar printr-o transparenţă mai mare a procesului de guvernare şi a „relaţiilor ascunse” cu corporaţiile, se poate ajunge la modalităţi de conducere mai echitabile din punct de vedere social.

Experienţa regimului comunist, care a încercat să ne înstrăineze de naturala noastră vocaţie umanistă europeană, a fost plătită cu preţul a zeci de milioane de vieţi omeneşti. Libertatea redobândită prin sacrificiu ne-a creat tuturor nu numai drepturi, ci şi responsabilităţi cu care ne familiarizăm treptat, în condiţii sociale şi psihologice adeseori dificile. Cetăţenii fostelor ţări comuniste au fost lipsiţi o jumătate de secol de toate drepturile, inclusiv de dreptul la viaţă. Lecţia suferinţei şi luptei lor este un prim pas în înţelegerea marii lecţii a libertăţii pentru fiecare, în limitele respectului libertăţii celuilalt.

Asimilarea conştiinţei democratice are nevoie de un timp mai îndelungat decât cel necesar adoptării legilor şi instituţiilor democratice. Să ne amintim că atunci când sistemul american de separaţie a puterilor a fost exportat în America Latină sau în Asia de Sud-Est a condus invariabil la regimuri totalitare până când s-a format o conştiinţă democratică aptă să asigure funcţionarea instituţiilor democratice.

Cultura democraţiei este ameninţată la începutul mileniului trei şi de dominanta cultură postmodernă care pare a face inoperant recursul la idealurile părinţilor fondatori ai Uniunii Europene. Conducătorii politici, ca şi simplii cetăţeni par să ignore importanţa socială a guvernării prin cumpătare, virtute şi moderaţie, valori morale esenţiale. Poate tocmai întoarcerea la aceste valori, în condiţiile în care costurile sociale ale guvernării sunt suportate din ce în ce mai greu, în care societatea se divizează accelerat între privilegiaţi şi dezavantajaţi, ar putea fi o sursă de reconstrucţie a politicului pe alte baze decât colectivismul impus în comunism sau individualismul egoist din capitalism. Revenirea la valorile morale poate fi o alternativă la atitudinea indiferentă sau dispreţuitoare faţă de nevoile şi cerinţele celor trataţi doar ca o masă de votanţi sau producători şi consumatori de bunuri ori informaţii.

Până la urmă, pentru supravieţuirea sau calitatea democraţiei esenţială este conştiinţa democratică a celor care aleg în libertate. În „Fraţii Karamazov”, Dostoievski ne spune că: „omul preferă liniştea şi chiar moartea, libertăţii de a alege singur între bine şi rău. Fiindcă nu există ceva mai ademenitor pentru el decât libertatea conştiinţei, dar în acelaşi timp nu există ceva mai cumplit”. Dostoievski scria aceste rânduri în secolul XIX din perspectiva unor oameni care nu cunoscuseră niciodată libertatea individuală şi democraţia.

O sută de ani mai târziu, în decembrie 1989, tinerii care manifestau împotriva dictaturii comuniste în Piaţa Universităţii din Bucureşti nu au cerut nici pâine, nici salarii mai mari. Ei au scandat „Alegeri libere!”, „Libertatea presei!” , „Libertate te iubim, pentru tine noi murim” şi „Vom muri şi vom fi liberi!”. La miezul nopţii, trupele de represiune au intrat cu tancurile în manifestanţii neînarmaţi care nu ameninţau nicio instituţie de stat şi care oferiseră militarilor flori. Zeci de oameni au fost omorâţi şi câteva mii arestaţi şi torturaţi. Şi ar fi fost şi ei omorâţi, dacă a doua zi, jumătate de milion de bucureşteni nu ar fi înconjurat tancurile şi sediul puterii comuniste. Dictatorul a fugit şi libertatea a fost câştigată. Într-unul din momentele luminoase ale istoriei, oamenii au fost dispuşi să moară pentru libertate şi pentru democraţie.

Răspunsul privind viitorul libertăţii şi democraţiei rămâne la alegerea fiecărei generaţii şi, în cele din urmă, a fiecăruia dintre noi.

Experiența tranziției de la dictatura comunistă la democrație în Europa de Est reprezintă un caz foarte rar în istoria lumii: absența oricărei răzbunări. Supraviețuitorii represiunilor regimului comunist au vrut ca nimeni să mai sufere ceea ce au suferit ei și tuturor cetățenilor li s-a oferit posibilitatea să contribuie la democratizarea țării.

Această situație este reprezentativă mai ales pentru România unde represiunea sângeroasă a fost prezentă și în ultimul moment.

Situația României este interesantă pentru evenimentele actuale din Peninsula Coreea datorită similitudinii, suntem o națiune care trăiește în două state vecine. Relațiile dintre România și Republica Moldova au fost foarte bune, fără orice dispute, mai ales în timpul mandatelor președintelui Lucinschi în Republica Moldova și al meu în România.

Aceasta a fost experiența tranziției noastre de la dictatura comunistă la democrație, pe care eu am încercat să v-o prezint cu sinceritate, așa cum am trăit-o în mod direct.

Bună sau rea, voi, noua generație, puteți hotărî ce alegeți să învățați din ea. Eu vă pot spune ce putem învăța noi românii din experiența Coreei de Sud și ce am înțeles eu din cele trei vizite pe care le-am făcut în Coreea în ultimii douăzeci și patru de ani.

Aș folosi un singur cuvânt, patriotism, un sentiment tot mai rar în lumea globalizată de azi. Și m-aș referi în primul rând la solidaritate. În ultimele trei decenii noi am obținut garantarea integrității teritoriale prin integrarea în NATO, securitatea economică prin integrarea în Uniunea Europeană, avem de cinci ani cel mai mare ritm de creștere economică din UE. Dar la 100 de ani de la Marea unire a tuturor ținuturilor românești într-un singur stat, suntem mai dezbinați ca oricând de interese politice sau sociale de grup sau individuale. Avem nevoie să ne redefinim în lumea globalizată prin ceea ce suntem, nu prin ceea ce avem.

Numai astfel ne putem păstra identitatea și demnitatea națională.”

 

„Inițiativa Levant pentru pace globală”, prezentată la World Alliance of Religions’ Peace Summit

Seul, 17-19 septembrie 2018

Summit-ul de Pace al Alianței Mondiale a Religiilor, realizat anual începând din 2014, de organizația sud-coreeană Heavenly Culture, World Peace, Restoration of Light (HWPL) reprezintă o platformă de cooperare în cadrul căreia lideri politici și religioși din întreaga lume, organizații de tineret și de femei, jurnaliști, reprezentanți ai mediului academic fac schimburi de experiență și bune practici având ca principal obiectiv instaurarea păcii la nivel mondial. Această abordare interdisciplinară, care are la bază principiile Declarației de Pace și Încetare a Războiului (Declaration of Peace and Cessation of War – DPCW) și promovarea reunificării pașnice a Peninsulei Coreene, urmărește dezvoltarea cooperării internaționale atât între state, cât și la nivelul societății civile din diverse țări în domeniul prevenirii conflictelor și apărării păcii, intensificarea dialogului interreligios și educarea tinerei generații în spiritul păcii. HWPL încearcă să angreneze cât mai mulți actori, statali și non-statali, care să se alăture eforturilor sale pentru reunificarea pașnică a Peninsulei Coreene și promovarea păcii la nivel mondial. Ediția din acest an s-a desfășurat pe stadionul Incheon din Seul, în prezența a 30.000 de participanți, și a avut ca scop principal obținerea sprijinului liderilor mondiali pentru ca Declarația de Pace și Încetare a Războiului (DPCW) să fie adoptată în cadrul unei rezoluții ONU. Dialogul interreligios și importanța educării tinerelor generații în spiritul păcii au constituit teme centrale ale sesiunilor de discuții organizate în marja summit-ului. Președintele Consiliului Științific al ISACCL, Emil Constantinescu, a prezentat “Inițiativa Levant pentru pace globală”, subliniind rolul diplomației culturale în crearea și consolidarea unei culturi a păcii în lume. Cu acest prilej, a fost semnat un protocol de colaborare între ISACCL și HWPL în domeniul diplomației culturale.

Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, a primit premiul organizatorilor, în semn de recunoaștere și prețuire a eforturilor sale în slujba păcii.

Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018)

Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018)

Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018)

Președintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, omagiat la Universitatea Sejong din Coreea de Sud

 

Mesaj adresat participanților la  World Alliance of Religions’ Peace Summit de Emil Constantinescu, preşedintele Consiliului Științific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului:

„Orice întâlnire în Coreea de Sud, o ţară care poartă suferinţa unui popor divizat în două state din cauza unei ideologii ateiste agresive, are o semnificaţie deosebită pentru lumea în care trăim”

 „Summit-ul World Alliance of Religions for Peace organizat la Seul în septembrie 2014 a fost una din cele mai importante manifestări dedicate păcii într-o perioadă marcată de numeroase ameninţări cu noi conflicte sângeroase în diferite regiuni ale lumii. Summit-ul de la Seul și-a propus mai mult decât rezolvarea punctuală şi temporară a acestor conflicte. Și-a propus crearea unei culturi a păcii prin restaurarea armoniei între oameni şi între oameni şi natură, aşa cum ne-au fost dăruite de Dumnezeu, indiferent de religiile care Îl slăvesc.

Apreciez în mod deosebit eforturile excepţionale pe care chairman-ul Heavenly Culture, World Peace, Restoration of Light Man Hee Lee le-a depus în organizarea unor mari manifestări populare ale tineretului în diferite regiuni ale lumii şi sprijinul pe care chairmanul Man He Lee l-a acordat promovării diplomaţiei culturale prin participarea sa personală la întâlnirile dintre lideri religioşi mondiali şi reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi ai Parlamentelor lumii, la conferinţele desfăşurate sub egida ONU la Washington, UNESCO la Paris sau Parlamentului României și am fost onorat să lucrăm împreună la această nobilă misiune.

După patru ani suntem din nou alături pentru a discuta cum putem implementa Declarația de Pace și Încetare a Războiului. Orice întâlnire în Coreea de Sud, o ţară care poartă suferinţa unui popor divizat în două state din cauza unei ideologii ateiste agresive, are o semnificaţie deosebită pentru lumea în care trăim, care este măcinată de atâtea diviziuni ideologice, etnice, sociale şi nu în ultimul rând religioase.

Manifestarea de pe acest stadion se adresează în special tinerilor care nu mai doresc să fie obligaţi de conducătorii ţărilor lor să lupte unii cu alţii şi femeilor care doresc să se protejeze nu numai pe ele, de obicei victime inocente, dar şi să-şi protejeze soţii, copiii şi fraţii de ororile inevitabile pe care le produce orice război. Tinerii şi femeile pot deveni cei mai convingători emisari ai păcii pentru prezent şi pentru viitor.

Evitarea războaielor şi construcţia păcii presupun o laborioasă închegare a unei culturi a solidarității, conturarea unui stil pragmatic, în care declarațiile trebuie întărite de acțiunile efective. Faptul că atâția distinși reprezentanți ai opiniei publice mondiale, lideri religioși, politicieni, diplomați și personalități culturale se află astăzi la Seul constituie o asemenea benefică  acțiune. Față de acum patru ani, suntem mai mulți, mai uniți și mai hotărâți să blocăm războaiele oriunde ar fi ele.

Cred că Declaraţia pentru Pacea Lumii proclamată la Seul poate aduna în jurul ei pe toţi cei care, bărbaţi, femei, tineri şi copii, sunt gata să îmbrace mantaua păcii, asumându-şi responsabilitatea de a promova mesajul păcii către întreaga lume.”

 

Forumul Marea Neagră – Marea Baltică "Solidarity peacekeeping: Greater Europe and Asia. Experience and prospects"

Seul, 16 septembrie 2018

Cea de-a 5-a ediție a Forumului Marea Neagră – Marea Baltică, organizat de „International Centre for Black Sea – Baltic Studies and consensus practices” din Ucraina, a avut ca subiect împărtășirea experiențelor comune ale țărilor din estul Europei și din Asia în procesul de tranziție de la dictatura comunistă la o societate democratică și perspectivele cooperării pentru o pace durabilă. La eveniment au participat Ghenadi Burbulis, prim–viceprim ministru al Federației Ruse în perioada 1990-1992, Viktor Iușcenko, fostul președinte al Ucrainei,  Petru Lucinschi, fostul președinte al Republicii Moldova, Stanislav Șușkevici, primul președinte democrat din Belarus. Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului a fost reprezentat de președintele Consiliului Științific, Emil Constantinescu.

Ediția a 6-a a  Forumului Marea Neagră – Marea Baltică se va desfășura la Paris, în perioada 7-9 noiembrie 2018, și va avea ca temă “Greater Europe at the turn of the XX-XXI centuries: challenges and threats, solidarity and responsibility”. Cu acest prilej va fi semnat Memorandumul “Through dialogue - to trust, consensus and peace”.

Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018) Emil Constantinescu la World Alliance of Religions’ Peace Summit (WARP), Seul, Coreea de Sud (17 - 19 septembrie 2018)

Întâlnire la nivel înalt a foștilor lideri politici din Europa pentru răspândirea culturii păcii și apel la susținerea reunificării pașnice a Peninsulei Coreea

 

Solidarity of Empathy for Peace

 

Întâlnire la nivel înalt a foștilor lideri politici din Europa pentru răspândirea culturii păcii și apel la susținerea reunificării pașnice a Peninsulei Coreea

 

Conferința din Capitala României, cu participanți din Europa Centrală și de Est, care au cunoscut nemijlocit experiența Războiului Rece și dureroasa tranziție spre democrație, reprezintă o experiență valoroasă în procesul îndelungat de susținere a reunificării pașnice a Peninsulei coreene, divizată după cel de-al doilea război mondial în două state: Coreea de Nord și Coreea de Sud. Veteran al războiului coreean din 1950-1953, Man Hee Lee, președintele “Heavenly Culture, World Peace, Restoration of Light” (HWPL), și-a transformat experiența traumatizantă într-o cruciadă în slujba păcii.

În 2011, după ce președintele Emil Constantinescu a lansat la Academia de Diplomație Culturală din Berlin, ”Iniţiativa Levant pentru Pace Globală”,  proiectul a fost susţinut de Interparliamentary Coalition for Global Ethics (IPCGE), care a mobilizat lideri religioşi şi din mediul academic din mai multe ţări din Europa şi Asia. Curând, 38 de parlamentari ai Adunării Parlamentare din Consiliul Europei au semnat pentru susţinerea ei. Un moment important în promovarea acestei inițiative a fost cooperarea, începând din 2014, cu președintele HWPL, Man Hee Lee, şi organizaţiile de femei şi tineret asociate, care au dat o excepţională amploare mişcării universale pentru pace prin summit-urile organizate la Seul şi prin semnarea de către personalităţi din întreaga lume a declaraţiilor promovate.

Conferința organizată la București, moderată de Emil Constantinescu, președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, s-a bucurat de participarea președintelui Ucrainei 2005 -2010, Viktor Iușcenko, președintelui Croației 2000-2010, Stjepan Mesic, președintelui Albaniei 1997 – 2002, Rexhep Meidani, a primului președinte democrat din Belarus 1991 - 1994, Stanislav Șușkevici. Li s-au alăturat Haris Silajdžić, fost președinte al Administrației prezidențiale din Bosnia-Herțegovina și Milka Ristova, judecător al Curții Supreme din Macedonia.Toți cei menționați, protagoniști ai istoriei recente, o perioadă confruntată cu schimbări de regim, reforme economice și sociale dureroase, conflicte etnice, sunt în măsură să ofere o prestigioasă experiență pentru fondarea unei culturi a păcii.

Solidarity of Empathy for Peace

 

Cultura păcii se bazează pe un nou tip de relaţii între stateEmil Constantinescu:
Președintele României 1996-2000
Președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului

 „O mare conversaţie a omenirii trebuie încurajată pentru ca grupuri cât mai largi de oameni obişnuiţi să dezvolte un flux liber de idei şi cunoştinţe”

„Cultura păcii se bazează pe un nou tip de relaţii între state, dar mai ales pe relaţiile dintre oameni care împărtăşesc valori comune, născute cu mult înaintea actualelor state-naţiuni. Este un bun moment pentru diplomaţia culturală şi pentru a ne aminti de moştenirea pe care vechiul Levant ne-a lăsat-o.

Cred că o mare conversaţie a omenirii trebuie acum încurajată pentru ca grupuri cât mai largi de oameni obişnuiţi să dezvolte un flux liber de idei şi cunoştinţe în întreaga lume. Prevenirea conflictelor şi gestionarea situaţiilor postconflict cer o viziune comprehensivă şi echilibrată care să aibă în vedere interesele diferitelor comunităţi etnice şi religioase, îndatoririle statelor şi drepturile fireşti ale cetăţenilor lor, interesele conjuncturale şi de perspectivă ale actorilor regionali. Ea nu poate fi conturată fără participarea reprezentanţilor acestora capabili să exprime pluralitatea de voci, de întrebări şi de aspiraţii a miliarde de oameni.

Neînţelegerea motivaţiilor Celuilalt a dus în istorie la multe decizii greşite de politică externă care au declanşat conflicte, multe încă îngheţate. Iată de ce obiectivul valorilor comune mi se pare astăzi atât de important în noua structură a relaţiilor internaţionale. Numai politica valorilor comune ca bază de dialog poate aduce stabilitate. Numai o economie de piaţă funcţională şi un stat de drept se pot opune unui stat oligarhic generator de corupţie generalizată. Lărgirea spaţiului unei democraţii reale, şi nu a unei democraţii de faţadă, înseamnă lărgirea spaţiului păcii.

Am în vedere posibilitatea instaurării unui sistem de securitate şi de garantare a păcii bazat în mai mare măsură pe ceea ce obişnuim astăzi să numim soft power, ca opus al politicii de forţă. Este adevărat că politica internaţională, ca şi diplomaţia clasică, a fost construită pe raporturi de putere şi de forţă şi multă vreme va continua să fie aşa. Conceptul soft power este încă departe de a fi funcţional, iar diplomaţia culturală este abia la început.

De ce este nevoie de diplomaţie culturală, acest concept nou, pe care ISACCL şi HWPL încearcă să-l promoveze cu atâta pasiune şi angajament? Răspunsul meu: pentru că lumea se schimbă. Şi dacă lumea se schimbă, şi politica, în sensul ei înalt de slujire a intereselor comunităţii, trebuie să se schimbe. Ilustrul strateg german Clausewitz considera că războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace. Eu cred că şi pacea poate fi un rezultat al politicii, prin alte mijloace. Unul dintre acestea este diplomaţia culturală care, fără să-şi propună să înlăture diplomaţia tradiţională a dialogului între părţi cu interese diferite, susţinute prin diferite tipuri de presiuni şi ameninţare cu forţa, să o poată completa cu un element nou: dialogul bazat pe înţelegerea celuilalt şi, într-un sens mai larg, o înţelegere mai bună a lumii în care trăim.”

 

Rexcep Meidani: Președintele Albaniei 1997-2002Rexcep Meidani:
Președintele Albaniei 1997-2002

„Să reconstruim conceptele privind guvernarea democratică, considerând că alegerile libere și corecte sunt o condiție necesară, în timp ce condițiile suficiente sunt legate de emanciparea culturală, socială și economică”

„Reuniunea de astăzi reprezintă o ocazie excelentă de a ne exprima ideile și de a ne reafirma eforturile, aspirațiile și responsabilitățile pentru o lume fără dictaturi și războaie. În 1989, căderea zidului Berlinului, care a împărțit fizic și ideologic Berlinul, Germania și Europa, a determinat sfârșitul Războiului Rece. Dar, astăzi, din păcate, trăim un nou Război Rece. Ceva nu este în regulă în lumea noastră. Trebuie să înțelegem acest pas înapoi, în special pentru a găsi răspunsul potrivit la diferitele întrebări, inclusiv înalta ierarhie a principiului autodeterminării comparativ cu principiul integrității teritoriale și, mai presus de toate, a pune în perspectivă protecția Drepturilor Omului. Pentru aceasta, orice mișcare socială pentru dezvoltare pașnică și coexistență trebuie să fie sprijinită și răspândită în continuare în întreaga lume, iar pentru reunificarea celor două state coreene este necesară o cooperare eficientă.

Ultimele eforturi, întâlnirea de acum câteva zile dintre cei doi lideri coreeni au însemnat un progres real și putem considera că ne apropiem din ce în ce mai mai mult de realizarea păcii între Coreea de Nord și Coreea de Sud. Chiar dacă este prea devreme să sărbătorim, faptul că dialogul s-a desfășurat atât de repede, precum și încheierea unui acord istoric de pace, este promițător. Coreea de Nord are probabil motive serioase de a acționa în acest sens, deoarece sancțiunile i-au atins puternic  veniturile. Deschiderea sa, într-un fel sau altul, indică faptul că lucrurile s-au schimbat. Se declară că un summit care implică SUA ar putea avea loc până în iunie. Concesiile reciproce oferă soluții semnificative pe termen lung.

În timp ce procesul negocierilor poate părea promițător pentru mulți, Coreea de Nord are în continuare multe modalități de a prăbuși orice înțelegere. Trebuie să reamintim că o cantitate similară de euforie a învăluit dialogurile dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud în 2000, însă, curând, totul s-a prăbușit. De fapt, Kim Jong-un are puține motive să renunțe la armele sale nucleare sau să accepte Coreea de Sud ca stat legitim, însă ar putea face apel la egoul președintelui Trump, oferindu-i posibilitatea de a încheia o astfel de înțelegere istorică. Speră, probabil, să îl preseze pe Trump ca sa slăbească poziția Americii în regiune, ceea ce ar fi o mare greșeală. Într-un fel sau altul, lumea ar trebui să fie prudentă în optimismul său. Îmbunătățind, chiar temporar, relațiile cu Sud, Nordul este capabil să mențină un tampon între el și Statele Unite. Este încă prea devreme să aflăm dacă negocierile inter-coreene vor se vor dezvolta într-un angajament mai larg, dar în timp ce acestea continuă, Seulul poate crea o situație credibilă la Washington pentru a ușura presiunea militară și pentru a oferi diplomației o șansă. Pe de altă parte, există îndoieli în ceea ce privește dialogul și perspectiva acestuia. Întrebarea este: mergem într-o capcană nord-coreeană? Nimeni nu știe exact ...

Folosind această ocazie concretă, aș vrea să menționez pe scurt alte câteva idei. Este nevoie, la nivel internațional, de îmbinarea soft power și hard power într-un concept de putere inteligentă. În acest sens, având în vedere situația critică actuală, în Carta ONU sunt necesare noi amendamente, iar reformarea Consiliului de Securitate a devenit necesară. Sunt necesare, de asemenea, noi reglementări pentru diferite structuri sau mecanisme de hard power – NATO - sau de soft power - OSCE și celelalte organisme colective care funcționează prin consens. Foarte importantă rămâne lupta pentru garantarea și respectarea libertăților și drepturilor omului în orice colț al globului. În acest cadru, o problemă specifică este protecția vieții unei persoane. Astfel, pe baza principiului habeas corpus (Magna Carta 1215), trebuie elaborată o legislație specială la nivel național și internațional cu privire la așa-numita ucidere - țintită sau bombardament tactic (țintit), în special atunci când ar putea fi considerată o acțiune legală și când nu. Pentru a reafirma încrederea în rândul popoarelor, este timpul să reconstruim conceptele privind guvernarea democratică, considerând că alegerile libere și corecte sunt o condiție necesară, în timp ce condițiile suficiente sunt legate de emanciparea culturală, socială și economică. Este nevoie de un nou echilibru politic și de evaluarea binomilor stabilitate - democrație, democrație - eficacitate. La nivel internațional, această eficiență trebuie să fie măsurată prin soluții ale diferitelor conflicte: Kashmir și relațiile India - Pakistan, conflictul arabo-israelian și problema palestiniană, conflictul din Sahara Occidentală, disputa Ciprului, situația din Transnistria (înghețată din 1992); războiul din Nagorno-Karabah (înghețat din 1994), Abhazia - conflictul georgian, conflictul georgian-osetian, sau, astăzi, conflictul Ucraina - Rusia și anexarea Crimeei.

Unele dintre conflicte nu mai există sau sunt rezolvate. Putem aminti reunificarea Vietnamului, la 30 aprilie 1975, dar, din păcate, printr-un regim comunist, sau reunificarea cu succes a Germaniei, la 3 octombrie 1990. Un rezultat acceptabil a fost acordul de pace dintre protestanții și catolicii din Irlanda de Nord. Negocierile și acordurile Belgrad - Priștina contribuie la normalizarea relațiilor dintre cele două țări. Există acum o șansă reală pentru soluționarea unui conflict înghețat de jumătate de secol în Coreea. Mai exact, pentru a realiza reunificarea Coreei divizate, unde populațiile coreene sunt mai apropiate ca mărime, cu circa 26 de milioane de cetățeni nord-coreeni față de cei 51 de milioane de cetățeni ai Coreei de Sud, cu un raport apropiat de 2 : 1. Acest proces de reunificare reprezintă un pas foarte important pentru pacea globală și orice contribuție locală, regională sau globală este foarte importantă. Întâlnirea noastră este o etapă reală și utilă, care ne apropie de acest obiectiv comun.

Doresc  să amintesc aici ce a spus Confucius, cu 450 de ani înainte de nașterea lui Hristos: „Ceea ce aud, uit; ceea ce văd, îmi amintesc; ceea ce fac, înțeleg”. Hai să facem acest lucru împreună. Am auzit ce trebuie să facem. Am văzut ce trebuie să facem. Acum este momentul să facem și, împreună, putem.”

 

Este foarte greu să construiești un stat demn în condiții de războiStanislav Șușkevici:
Președintele Belarus 1991-1994

„Este foarte greu să construiești un stat demn în condiții de război”

„Mă simt confortabil aici pentru că, după 57 de ani de la absolvirea facultății și 48 de ani de când mi-am susținut doctoratul în fizică, rămân mai degrabă profesor universitar decât politician. Din acest motiv, atunci când iau cuvântul, respect principiul care mi-a ghidat întreaga viață: discursul trebuie să aibă o temă principală de care vor fi legate restul aspectelor analizate.

Mă mândresc cu faptul că am avut legătură cu evenimentele de la Belovejskaya Pușcia, cu semnarea, la 8 decembrie 1991, a convenției de creare a Comunității Statelor Independente. În aceeași zi, am făcut un al doilea lucru de care sunt mândru: am spus că voi convinge Parlamentul să scoată armamentul nuclear de pe teritoriul Belarusului. Pe teritoriul țării mele era suficient armament nuclear pentru a distruge toată Europa, 81 de monorachete balistice cu focoase nucleare. Parlamentul m-a susținut și, până în anul 1996, am reușit să terminăm acest proces. Așa am început noi să ne construim un stat nou, un stat democratic și pașnic. Am încercat cu sinceritate să facem acest lucru, însă nu este deloc simplu. În primul rând, acest lucru nu ne este permis din cauza nivelului de educație precară. Ideile comuniste au fost atât de populare pentru că nu era necesar să ai cunoștințe bogate. Doar Lenin scria tratate de mari dimensiuni, cu caracter filosofic, și care sunt profunde și interesante. Însă pentru conducătorii comuniști exista o singură regulă simplă: planul cu orice preț. Nu era nevoie de tratate sau știință.

Pentru a construi o viață bună și prosperă pentru cetățeni, este necesar să lucrăm în fiecare zi. În republicile noastre post sovietice, cei care au avut capacitatea de a lucra au construit state destul de prospere și suficient de civilizate. În primul rând, este vorba despre statele baltice. Mai departe succesul diferă de la caz la caz. Vedem ce grozăvii se petrec azi în Ucraina, împotriva căreia duce un război un alt stat puternic, care își ascunde acțiunile după tot felul de tertipuri. Este foarte greu să construiești un stat demn în condiții de război, acolo va fi și corupție și trădare, pentru că este greu să fie altfel. Dar în alte țări, inclusiv în Belarus, se întâmplă doar că oamenilor le place să păstreze puterea, nu au crescut până la nivelul la care puterea să se sprijine pe popor și, de fapt, se creează nuclee pentru continuarea Războiului Rece. Este necesar ca și Belarus să fie reunificată pe plan intern, pentru că în țara mea natală există abordări diametral opuse asupra vieții.

În Coreea de Sud au fost realizate foarte multe și sunt încă multe de realizat. Din 1992 și până acum am fost acolo de mai mult de 30 de ori și am stat de vorbă cu oameni de convingeri sociale foarte diferite. Nu toți doresc unificarea, există și coreeni, unii chiar foarte educați și calificați, care se tem de această unificare.

În anul 1992 am primit o delegație parlamentară din Coreea de Nord. Erau oameni foarte buni și pașnici, dar nu își permiteau să spună nimic în afară de ceea ce era scris în documentele cu care sosiseră. Se temeau să gândească liber și lupta pentru libertatea de gândire mi se pare una dintre acele particularități care ar trebui să fie mai prezentă în toate acțiunile noastre.

Mă îndoiesc că pe lume există cineva care nu ar dori unificarea celor două state coreene, toți înțeleg că ruperea unui popor, atunci când se destramă familii, este groaznică. Dar găsirea unei soluții este complicată și nu o spun ca un diletant. Abordarea unei asemenea teme în lume, mi se pare o sarcină de lungă durată și nu trebuie să ne temem că nu va reuși de fiecare dată.”

 

Fiindcă nu pot opri războiul, Națiunile Unite trebuie să se reformeze, dar și să se reafirme pentru a reveni la rolul care le-a fost conferit la înființareStjepan Mesić:
Președintele Croației 2000-2010:

„Fiindcă nu pot opri războiul, Națiunile Unite trebuie să se reformeze, dar și să se reafirme pentru a reveni la rolul care le-a fost conferit la înființare”

„Tema întâlnirii de astăzi este „experiențe la sfârșitul Războiului Rece”, o temă pe cât de provocatoare, pe atât de pretențioasă. Ca urmare a experienței provocate de fascismul nazist, lumea a dorit să creeze mecanisme ce vor împiedica și nu vor provoca un nou conflict mondial, motiv pentru care au fost înființate Națiunile Unite, însă, învingătoarele fascismului nazist s-au împărțit în două blocuri social - politice și economice opuse. Au loc schimbări majore în structura generală a comunității internaționale. Apar noi provocări în materie de securitate, care nu sunt legate, în primul rând, de utilizarea forței militare, însă nici nu o exclud. Se eliberează coloniile existente până la acea dată și ia naștere o nouă arhitectură mondială. Istoria relațiilor internaționale consemnează un număr mare de provocări în această comunitate internațională bipolară. Aceste provocări fuseseră aproape întotdeauna suprimate de către liderii celor două blocuri și menținute în cadrul granițelor blocurilor. În pofida acestor lucruri, Războiul Rece a început. Pericolele erau mari, au fost potențate războaiele brutale din cele două Corei și Vietnam, riscul de extindere a focului fusese mare, dar teama de a nu se extinde Războiul și de a nu se utiliza armamentul nuclear a oprit extinderea războiului. Tocmai teama de un război nuclear, teama de a nu se folosi armamentul nuclear în lumea bipolară, a contribuit la extinderea șocului nuclear.

În timpul Războiului Rece există încă un factor care, uneori, este dat uitării, și anume: înființarea Mișcării de Nealiniere. Peste 150 de țări, care nu au făcut parte din niciunul dintre cele două blocuri, prin politica lor pașnică, au contribuit la reducerea tensiunilor războiului și la relaxarea relațiilor dintre blocurile antagoniste.

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice a încetat să mai existe blocul estic, a dispărut bipolaritatea, pentru o scurtă perioadă de timp a rămas o singură mare putere: Statele Unite ale Americii. Rusia este în continuare, după revenire, o mare forță. China este cel mai mare producător din lume, dar și o forță nucleară. Există acum o cale de ieșire? Consider că da. Națiunile Unite trebuie să se afirme din nou, dar și să se reformeze pentru a-și recăpăta rolul pe care l-au avut la înființare. Pentru a se realiza acest lucru, Națiunile Unite trebuie să implementeze reforme. În primul rând, pentru a putea să acționeze preventiv. Pentru ca reforma Națiunilor Unite să se poată înfăptui este nevoie de dorință politică, în primul rând a marilor puteri, dar și de consensuri ale comunității internaționale.

Pot să vă împărtășesc și experiența mea: am fost ultimul președinte al Iugoslaviei, am știut că se pregătește războiul. Nouă, celor din Iugoslavia, ne era tuturor foarte clar. Eu am încercat să-i alarmez pe liderii mondiali pentru a opri acel război, deoarece exista posibilitatea ca el să se extindă. Am vizitat metropolele mondiale, dar am mers și la Națiunile Unite. Însă, Națiunile Unite nu pot acționa preventiv. Ele pot acționa doar atunci când s-a ajuns deja la război, după ce războiul s-a încheiat și când, practic, Națiunile Unite pot soluționa cumva doar situația din societatea post-conflict. Fiindcă nu pot opri războiul, de aceea este necesar ca Națiunile Unite să se reformeze, dar și să se afirme din nou. Trebuie să se reformeze, dar și să se reafirme pentru a reveni la rolul care le-a fost conferit la înființare. Pentru realizarea acestui lucru, Națiunile Unite trebuie, mai întâi, să implementeze reforme care să le permită să acționeze preventiv. Pentru reformarea Națiunilor Unite este nevoie de voință politică. Există oare această voință politică? Eu cred că nu. Evitarea Națiunilor Unite a dus la deplina degradare a ordinii mondiale, stabilită după cel de-al doilea război mondial. Prin destrămarea Uniunii Sovietice, precum și prin destrămarea Iugoslaviei, se creează o nouă arhitectură a Europei care se va reflecta în relațiile mondiale. Însă au loc noi procese în Europa: se ajunge la unificarea Germaniei, există semnale că s-ar putea ajunge la calmarea relațiilor dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord și, în continuare, la unire în cadrul statelor. Toate acestea ar trebui să ducă la noi mișcări pozitive pe scena internațională. Dar pentru ca toate acestea să poată fi realizate, pentru a putea asigura o pace durabilă în Europa și în lume, atrag atenția din nou: este necesară reafirmarea Națiunilor Unite și implementarea unor reforme pentru ca Națiunile Unite să fie eficiente. Doar o Europă unită poate fi un factor principal al păcii în lume. De aceea, la toate forumurile, întotdeauna pledez pentru accelerarea unificării Europei, pentru accelerarea aderării Europei de Sud-Est la Europa, căci atunci când vor adera toate țările, acestea vor deschide granițele lor și se va exclude războiul ca mijloc politic, dat fiind că în Europa unită popoarele vor rămâne ceea ce sunt, statele vor rămâne ceea ce sunt, fiecare popor va trăi în totalitate în corpusul său, indiferent de graniță. Aceasta va fi de folos și lumii care va privi pacea cu alți ochi și va înțelege că pacea este posibilă.

 

Fiecare conflict are caracteristici care pot reprezenta un model pentru soluționarea oricărui alt conflictViktor Iușcenko:
Președintele Ucrainei 2005-2010

„Fiecare conflict are caracteristici care pot reprezenta un model pentru soluționarea oricărui alt conflict”

„Aș începe cu faptul că, indiferent de ce problemă se discută în cadrul conferințelor noastre, la forumurile noastre, înțelegem întotdeauna că problema numărul unu, cel mai important lucru care va fi întotdeauna pe ordinea de zi, este securitatea, pacea, iar în eventualitatea unui război, modalitatea de a ieși din acel război.

Dacă vreodată va trebui întocmit un dicționar de război, cred că 80-90% din terminologia acestui dicționar va veni din Europa. Europa a început două războaie mondiale și acestea au fost de mare amploare. Voi vorbi despre cele două lecții pe care le-am însușit înainte de tema noastră de astăzi, una internă și cealaltă externă, precum și despre ceea ce poate face democrația în acest sens.

În anul 2004, după ce autoritățile au falsificat alegerile, din 47 de milioane de ucraineni, 10 milioane au ieșit în piața Maidan în semn de protest. Am fost la un pas distanță de un război civil. Am solicitat autorităților un singur lucru: dialog. Însă, autoritățile nu au venit la acest dialog. Am apelat la Europa, la familia europeană: “Haideți să forțăm autoritățile ucrainene să vină la dialog”. Într-un final, deși autoritățile au fost influențate să folosească armele pentru a împrăștia Maidanul, în trei zile am avut trei runde de negocieri. Prima lecție pe care am învățat-o din acea perioadă foarte dificilă pentru națiunea mea este aceea că democrația poate face totul. Dacă o punem în mod corect pe ordinea de zi, dacă oferim posibilitatea ca toate provocările de pe ordinea de zi să fie parcurse procedural. A doua lecție pe care am însușit-o prin democrație ar fi că, în urma conflictului din 2004, noi am ieșit o națiune unită. Am și o a altă lecție, mai degrabă externă, așa cum a spus Stanislav Stanislavovici.

În 1992, când Belarus și Ucraina au semnat Tratatul de la Lisabona privind renunțarea la armele nucleare, ratificat la Budapesta în 1994, Ucraina deținea 1300 de rachete nucleare, un arsenal mai mare decât arsenalurile Franței, Marii Britanii și Chinei luate împreună. Sunt în relații de mare prietenie cu președinții care au asigurat acest proces politic din partea ucraineană și am crezut că ei fac un pas unic către sfârșitul Războiului Rece. Am fost convinși că am obținut un mecanism care garantează integritatea ucraineană și securitatea noastră. Nu eram membri ai vreunui bloc, dar am obținut instrumentul pe care, până în prezent, îl au foarte puțini: garanțiile a cinci țări, cele mai mari cinci puteri nucleare ale lumii. Ni s-a părut că suntem așezați alături de Dumnezeu, că am găsit o astfel de mecanică a veșniciei Ucrainei, că multe probleme care vor exista la vecinii noștri, legate de securitate, nu vor ajunge la noi. Am aplaudat și ne-am angajat în această politică, în acest pas. Iau un time-out de 26 de ani și mă întorc la ziua de astăzi. Ucraina a pierdut 7% din teritoriul său și 12.000 de persoane, care au fost ucise. Numărul răniților depășește 40 000. Încă pierdem în fiecare zi. Nu am ajuns la o consultare completă, așa cum prevede memorandumul, cu toți cei cinci garanți nucleari ai noștri, și aceasta este următoarea lecție care involuntar îmi vine în minte: de ce până astăzi noi pierdem? Mă refer la europeni. Cred că din cauza faptului că nu suntem consecvenți, foarte des suntem timizi și foarte des iresponsabili.

În Europa de Est există astăzi șase conflicte armate: Nagorno-Karabah, Osetia de Sud, Abhazia, Crimeea, Transnistria, Donbas. În spatele lor stă un singur ocupant: Rusia. Unele au început acum 26 de ani și de de 26 de ani politica și diplomația europeană nu a găsit mecanismul necesar pentru rezolvarea acestui tip de conflict. Nu este un conflict intern, nici un conflict național, ci un conflict geopolitic. Iar conflictele geopolitice pot fi depășite numai cu ajutorul instrumentelor geopolitice

Ucraina nu face față singură acestei provocări, la fel ca Georgia. Avem nevoie de un dialog în cadrul căruia să formulăm o evaluare comună și valori comune. Apoi, vă garantez că vom avea foarte repede un plan comun de depășire a acestei provocări. Am rezumat o cincime din istoria noastră europeană și națională cu un singur scop, acela de a sublinia că fiecare conflict are caracteristici care pot reprezenta un model pentru soluționarea oricărui alt conflict. Și practica ne arată cu blândețe că, dacă putem să acceptăm dialogul, oricât de complicat și de îndelungat ar fi el, putem găsi soluții inclusiv pentru problema relațiilor dintre Coreea de Nord și de Sud.  După un sfert de secol, noi avem suficient de multe lecții de învățat pentru a ști ce trebuie făcut în continuare, inclusiv în problema coreeană.”

 

Cutremurele, inundațiile, epidemiile sunt evenimente tragice, ce s-a întâmplat în Bosnia-Herțegovina a fost un genocid îndelungatHaris Silajdžić:
Fost președinte al Administrației prezidențiale din Bosnia-Herțegovina

„Cutremurele, inundațiile, epidemiile sunt evenimente tragice, ce s-a întâmplat în Bosnia-Herțegovina a fost un genocid îndelungat”

„Termenul „evenimente tragice” este folosit de comunitatea internațională pentru a desemna genocidul din Bosnia-Herțegovina. Regulile au fost stabilite de Statele Unite care au afirmat că a fost un conflict internațional, nicidecum un război civil. Ce este un eveniment tragic? Cutremurele, inundațiile, epidemiile sunt evenimente tragice, dar ce s-a întâmplat în Bosnia-Herțegovina nu a fost un eveniment tragic, a fost un genocid îndelungat, acum recunoscut de Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, care a impus embargoul asupra armelor pe 25 septembrie 1991, a facilitat acest genocid. Într-o țară micuță, cu 4 milioane de locuitori, am avut oficial 120.000 de morți, majoritatea civili. Acesta este un eveniment foarte tragic.

Cei care au luat parte la genocid sunt în închisoare de mai mulți ani, unii sunt închiși pe viață. Cei care l-au facilitat, membrii Consiliul de Securitate al ONU, nu au ridicat embargoul după masacre, nici măcar după genocid. Cu toții au declarat că le pare rău, iar secretarul-general al Organizației Națiunilor Unite a spus: „Ei bine, după cum știți, se mai întâmplă și greșeli”.

Proiectul referitor la Bosnia-Herțegovina s-a menținut intact. Ce facem acum? Ne prefacem că el nu există? Că nu reprezintă un pericol pentru Europa în ansamblu, un pericol pentru comunitatea internațională? Nu cred că genocidul, lagărele de concentrare, deportările forțate sunt valori ale Uniunii Europene, ale țărilor europene. Eu nu cred asta. Dar, pentru că acest proiect este menținut intact, chiar dacă vinovații se află în închisoare, putem considera că masacrele, lagărele de concentrare, genocidul sunt criptate în codul sistemelor europene de valori.  Așadar, ce s-a întâmplat deja în Bosnia, Transnistria, Crimeea, Donbass s-ar putea repeta în Europa. Întrebarea mea este: genocidul, lagărele de concentrare, deportările forțate vor deveni valori europene și, probabil, sursa legii pe acest mare continent al Europei?

Vorbim despre solidaritate aici și mă bucur că președintele Man Hee Lee încearcă să ne aducă împreună, astfel încât să ne putem exprima opiniile, poate să ne sprijinim reciproc. După atâția ani de la trasarea unei linii de demarcație între Coreea de Nord și Coreea de Sud am putea spune că starea de conflict a devenit normală. Dar și pacea este normală. De aceea suntem atât de entuziasmați de pașii concreți spre pace în relația dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud.

Ce putem face pentru ca pacea să devină normalitate? După părerea mea, trebuie să începem cu copiii care se află la o vârstă în formare, astfel încât să putem construi o generație educată în spiritul culturii păcii. Nu putem reuși fără o nouă generație și sper să o putem numi generația păcii.”

 

Avem nevoie de multă energie pentru a scăpa de intoleranță, pentru a trăi într-o societate multinațională și multiconfesionalăMilka Ristova:
Judecător al Curții Supreme a Republicii Macedonia

„Avem nevoie de multă energie pentru a scăpa de intoleranță, pentru a trăi într-o societate multinațională și multiconfesională”

„Mă aflu aici pentru a-mi oferi sprijinul pentru realizarea păcii și stabilității în Peninsula Coreeană. Suntem într-o nouă eră, a relațiilor de deschidere între Coreea de Nord și Coreea de Sud, după întâlnirea istorică a liderilor celor două țări. Dialogul ar trebui să apropie poporul coreean, divizat nefiresc în două state. Două națiuni care vorbesc aceeași limbă, împărtășesc aceleași tradiții, obiceiuri, cultură, dans popular, dar și victorii și înfrângeri istorice. Înrudirea și relațiile prietenoase au fost suspendate prea mult timp.

Declarația de pace care unește Peninsula Coreeană se îndreaptă în direcția corectă nu numai pentru cetățenii ei, ci și pentru întreaga lume. Procesul de soluționare pașnică ar trebui să aibă loc după exemplul procesului de democratizare a țărilor din Europa de Est și unificarea Germaniei.

Schimbările din Europa de Est reprezintă temelia justiției comune, a armoniei. În acest proces, țara mea, Republica Macedonia, a fost separată pașnic de Federația Iugoslavă și și-a proclamat independența. Suntem o societate democratică, un regim care a creat pacea și coexistența între musulmani, creștini și alte comunități. Cetățenii caută dreptate și egalitate în fața Constituției și a legilor, caută securitate economică, dar întâmpină și multe dificultăți. Prima, reapariția naționalismului, pune serios sub semnul întrebării coeziunea societății. Avem nevoie de multă energie pentru a scăpa de intoleranță, pentru a trăi într-o societate multinațională și multiconfesională. Încercăm să devenim membri ai NATO și ai Uniunii Europene, dar cea mai dificilă problemă, problema absolută, este crearea Republicii Macedonia, constituțională și durabilă. Negocierile sunt umilitoare, dar suntem siguri că aceasta este calea pentru pace și pentru a ajunge la dezvoltarea economică a vecinilor noștri.

Sunt aici pentru că în activitatea mea profesională am servit dreptul și justiția. Vreau să confirm principiile cooperării și ale negocierii pașnice în interesul păcii. Această inițiativă pașnică ar trebui să fie garantată de legea internațională și să aibă acces la  garanțiile internaționale. În acest proces suntem prieteni ai Coreei, susținem toți tinerii și toate categoriile sociale, pentru reunificarea pașnică a Peninsulei Coreene.”

 

Unificarea ar putea începe chiar anul acesta, dacă oamenii ar avea voie să circule liber între Coreea de Nord și Coreea de SudMan Hee Lee:
Președintele “Heavenly Culture, World Peace, Restoration of Light” (HWPL)

„Unificarea ar putea începe chiar anul acesta, dacă oamenii ar avea voie să circule liber între Coreea de Nord și Coreea de Sud”

„În timpul tragicului război coreean, eu am luptat în prima linie. Vă puteți imagina la cât de multe atrocități am fost martor. Prima celebrare anuală a „Declarației pentru pace și încetarea războiului” a avut loc la Cimitirul Memorial al Națiunilor Unite din Busan.

Tinerii îngropați acolo sunt camarazii care au luptat pe front alături de mine. I-am întrebat atunci pe cei prezenți: „A fost cineva recompensat pentru ceea ce a pierdut?” Poate politica sau legile actuale să plătească pentru viețile care au fost sacrificate, vieți care s-au născut în aceeași lume cu noi, dar care nu au mai ajuns să înflorească? Ar trebui să repetăm astfel de războaie? Ar trebui tinerii să-și jertfească din nou viețile în războaie? Ar trebui ca părinții să își mai trimită copiii în astfel de războaie? Dacă fiecare dintre noi disprețuiește cu adevărat războaiele și dorește pacea, trebuie să trăim în pace. Dacă cele 10 articole și 38 clauze ale „Declarației pentru pace și încetarea războiului” ar fi aplicate în dreptul internațional, s-ar instaura pacea. Pentru a ne asigura că poporul din Coreea nu va mai trebui să experimenteze din nou această durere și suferință, trebuie să realizăm pacea mondială. Nu ne putem odihni când doar într-o singură națiune domnește pacea. Avem nevoie de o lume a păcii și toată lumea trebuie să fie un mesager al păcii. Nu este o datorie a unei singure persoane, este datoria noastră ca întreg, reprezintă responsabilitatea noastră.

Unificarea celor două state din Peninsula Coreea ar putea începe chiar anul acesta, dacă oamenii ar avea voie să circule liber între Coreea de Nord și Coreea de Sud. Coreea de Nord nu este încă un stat recunoscut pe deplin și nu are prea multe resurse financiare. Poate construi arsenale nucleare, pe care nici China sau Rusia nu le-ar privi cu bucurie, dar există cineva care să sprijine financiar poporul nord-coreean pentru a trăi? În schimb, Coreea de Sud angajează oameni din diferite națiuni pentru a le oferi locuri de muncă, de ce n-ar putea să facă asta și pentru nord-coreeni? Nu e simplu?

Spun cu toată încrederea că obținerea unificării pașnice în peninsula coreeană va duce la instaurarea păcii pe tot globul. Sunt sigur de acest lucru. Cât de mult va dura depinde de cât de sârguincios lucrăm. Procesul va fi accelerat cu ajutorul dumneavoastră.”

Întâlnire la nivel înalt a foștilor lideri politici din Europa pentru răspândirea culturii păcii și apel la susținerea reunificării pașnice a Peninsulei Coreea

Întâlnire la nivel înalt a foștilor lideri politici din Europa pentru răspândirea culturii păcii și apel la susținerea reunificării pașnice a Peninsulei Coreea

 

“Youth let's voice out”

 

Proiectul inițiat de HWPL la începutul lui mai 2018 este menit să-i încurajeze pe tinerii din întreaga lume să-și facă auzite vocile, să-și exprime opiniile asupra problemelor interne și internaționale, să contribuie la promovarea unei culturi a păcii.

În timpul reuniunii de la București, participanților le-a fost prezentată „Declarația pentru pace și încetarea războiului (DPCW)”, lansată și promovată de HWPL. Și, de asemenea, "Letter Peace", un proiect la nivel mondial, prin intermediul căruia tinerii din fiecare țară îi îndeamnă pe șefii lor de stat să susțină și să sprijine declarația, pentru ca aceasta să aibă un ecou puternic în societatea internațională. Fiecare scrisoare, pe care fiecare tânăr o scrie pentru proiectul „Letter Peace” devine un punct prețios într-un mozaic mondial care susține un puternic și emoționant mesaj de pace.

 

Emil Constantinescu:
Președintele Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului

„La sfârșitul anului 1989, în zilele revoluției române, primii care au avut curajul să protesteze împotriva unei dictaturi nemiloase au fost tinerii. Și, din păcate, numărul celor care au plătit cu viața strigând „Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim” este uriaș, așa cum și pierderea unei singure vieți este uriașă. Dar în nicio țară din Europa Centrală și de Est sau din componența fostei URSS, răsturnarea regimului comunist nu a produs atâtea victime. N-ar trebui să se mai întâmple așa ceva și avem datoria să facem tot ce depinde de noi pentru ca tragediile lumii să nu se mai repete niciunde.

În primii ani post-revoluționari, în lupta cu regimul neocomunist instaurat la București, am fost înconjurat de tineri. La fel s-a întâmplat în cei patru ani ai mandatului prezidențial, dar și în anii care au urmat, la Academia de Diplomație Culturală din Berlin sau în toate colțurile lumii unde am fost invitat să susțin conferințe.

La Seul, am fost impresionat de numărul tinerilor pe care i-am văzut lucrând alături de domnul Man Hee Lee, de remarcabilele lor calități și de credința lor profundă că lumea poate și trebuie să devină un loc mai bun, iar ei au responsabilitatea să contribuie la acest lucru. Tinerii care lucrează astăzi la Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului sunt la fel. Această apropiere, dincolo de granițe, diferențe lingvistice, culturale sau religioase, îmi dă încredere. Nu vorbim și nu ne preocupă numai viitorul Peninsulei Coreea, al României, al Europei de Est și Balcanilor, vorbim despre întreaga lume de mâine, care trebuie să fie a tuturor și pentru toți.

Mă uit astăzi, acum, la dumneavoastră, tinerii prezenți în această sală, și am sentimentul unei predări de ștafetă. Man Hee Lee, președintele HWPL, președinții Rexcep Meidani, Stanislav Șușkevici, Stjepan Mesici, Viktor Iușcenko și cu mine, Ghenadi Burbulis, strategul transformării imperiului comunist într-o societate democratică, Haris Silajdžić și doamna Milka Rostova v-am împărtășit experiența noastră dintr-o perioadă de mari transformări politice, economice, culturale, științifice și tehnologice pe care a cunoscut-o omenirea, cu speranța că ele vă vor fi de folos în epoca de mari transformări care vă așteaptă. Viitorul este al vostru și sunt convins că veți ști cum să-l gestionați.”

Întâlnire la nivel înalt a foștilor lideri politici din Europa pentru răspândirea culturii păcii și apel la susținerea reunificării pașnice a Peninsulei Coreea

primii care au avut curajul să protesteze împotriva unei dictaturi nemiloase au fost tinerii

primii care au avut curajul să protesteze împotriva unei dictaturi nemiloase au fost tinerii

Inițiativa Levant pentru pace globală

Conferința
„Prin diplomaţie culturală spre o pace durabilă”

Palatul Parlamentului, București, 19–21 noiembrie 2017

Diplomaţia culturală. Tradiţii şi perspective în spaţiul Levantului

 

Diplomaţia culturală. Tradiţii şi perspective în spaţiul Levantului

 

Educația reprezintă singura cale pentru a asigura respectul pentru diversitate

Al treilea panel al conferinței de față, intitulat „Diplomația culturală. Tradiții și perspective în spațiul Levantului”, a fost compus din două sesiuni, prima moderată de doamna Shoshana Bekerman, director al Coaliției Interparlamentare pentru Etică Globală, și Dan Petre, director general al Institutului Diplomatic Român, iar a doua prezidată de doamna Alexandra Zbuchea, director general interimar al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.

Acest „panel provocator”, după cum a afirmat domnul Petre în cuvântul său introductiv, a dezbătut rolul diplomației culturale și, în special, așa cum a subliniat doamna Bekerman, importanța acesteia în efortul de a instaura pacea în contextul actualei situații din Levant.

mai mult despre panelul Diplomaţia culturală. Tradiţii şi perspective în spaţiul Levantului...