Stjepan Mesić: Dificultăți în gestionarea conflictelor religioase și etnice din lumea postcomunistă

Stjepan Mesić, Preşedintele Croaţiei 2000-2010, în cadrul Conferinței „Prin diplomaţie culturală spre o pace durabilă”, Palatul Parlamentului, București, 19–21 noiembrie 2017 – discursul integral tradus în limba română și în limba engleză:

 

„Excelențe,
Stimate președinte Constantinescu,
Domnule  președinte al Senatului,
Distinși participanți și invitați,
Doamnelor si domnilor,

Vă urez bun venit tuturor și mulțumesc organizatorilor pentru că m-au invitat la această conferință. A vorbi despre pacea globală de astăzi prin diplomația culturală către o pace durabilă este pe cât de provocator, pe atât de delicat.

Trăim într-o perioadă în care, se pare, că toate principiile relațiilor internaționale acceptate anterior sunt neglijate, într-o vreme în care forța predomină și în care puterile îi obligă pe ceilalți să se plece voinței lor, în timp ce patrimoniul cultural este abia menționat.

De ce spun asta? Doar pentru a avertiza de faptul îngrijorător că scena lumii de astăzi nu s-a schimbat într-o direcție pozitivă. Cu toate acestea, am avut indicii - foarte concrete – din partea noului președinte american și al Statelor Unite  sub conducerea sa, care ar renunța la politica de impunere a regimurilor și că merită să coopereze cu Rusia.

Timpul va arăta cât de realizabilă poate fi această politică.
Trebuie să reamintesc tuturor de  Conferința de Securitate și Cooperare Europeană, care a avut loc la Helsinki în 1975. Aceasta a reprezentat un punct de cotitură pentru Europa și pentru lume. O piatră de hotar. Aceasta a fost, așa cum speram și credeam cu adevărat, începutul drumului către un viitor mai bun și mai sigur.

Dacă ne uităm astăzi în jurul nostru, va trebui să observăm că trăim în atmosfera războiului rece: suntem împinși să uităm de patrimoniul nostru cultural comun; nu există suficientă reacție la încercările de revizionism în anumite părți ale societății; provocările pro-fasciste au devenit fenomene de zi cu zi; în unele locuri, este uitat că, odată cu independența Kosovo, arhitectura din această regiune a fost finalizată și că Bosnia și Herțegovina este unică și indivizibilă.

Avem unele instituții de presă, care funcționează ca și cum ar fi fost conduse de binecunoscutul  ministru al propagandei lui Hitler - Goebbels.

Avem internetul și portalurile de internet unde există literalmente - nu voi ezita să spun aceasta - tone de gunoi, dar și o mulțime de analize obiective, care nu reușesc să pătrundă în ziarele importante sau în televiziunea națională,  fie publică sau comercială.

Și avem și rețelele sociale care, sub sintagma "libertate de exprimare", alimentează  prejudecățile, stereotipurile, ignoranța și, mai presus de toate, ura.

Acesta este un fenomen despre care se vorbește rar, dar căruia ar trebui să i se acorde mult mai multă atenție. Mai ales pentru că mulți lideri ai bisericii nu înțeleg procesele democratice. Ei nu înțeleg valorile societății de astăzi: dreptul fiecărei persoane la propria alegere, drepturile femeii, educația și învățământul în secolul XXI. Unele biserici merg până acolo încât visează să readucă societatea în Evul Mediu.

Într-un astfel de mediu politic și informatic, principiile cheie ale Declarației Europene a Conferinței Europene de la Helsinki din 1975 sunt uitate sau ignorate în mod deliberat.

Pacea europeană, cea mai mare realizare a procesului de integrare, pacea care dura de la victoria asupra fascismului din 1945, a fost întreruptă de războaiele sângeroase din Iugoslavia.

Dar, după aceste războaie, în Europa s-a reinstaurat pacea și nimic nu s-a schimbat în esență până astăzi.

Poate că a devenit mai periculos. Europa se transformă într-un imens câmp de joacă militar, atmosferă necunoscută tinerilor, dar care este foarte bine cunoscută de oamenii din generația mea - atmosfera războiului rece care se află pe punctul de a deveni un conflict deschis.

Este foarte clar pentru fiecare observator obiectiv că Europa Occidentală, sau părți ale sale,  nu sunt amenințate de nici o agresiune din Est.

Da, există o situație periculoasă în Ucraina. Dar există și acordul de la Minsk care deschide calea pentru soluționarea sa. Este important doar ca acordul să fie respectat de ambele părți, și subliniez: ambele părți.

Dar există și un alt aspect care nu trebuie neglijat, aspect care devine din ce în ce mai grav ca un obstacol în stabilirea securității și stabilității din Europa.

Este un război de propagandă, adică războiul minciunilor și al adevărurilor pe jumătate spuse care se desfășoară în mass-media. Acest război nu a cruțat nici Europa sud-estică.

Cele două mari victime ale acestui război sunt: jurnalismul, pentru că ceea ce astăzi se numește jurnalism nu are nimic de-a face cu profesia onorabilă și respectată de altă dată. Cea de-a doua victimă sunt cetățenii care, pe de o parte, sunt lipsiți de informații cheie, iar pe de altă parte - fără a fi conștienți de aceasta - devin din ce în ce mai mult obiectul manipulării.

În concluzie, singura victimă adevărată a acestui război este securitatea și stabilitatea în Europa și, poate, pacea de mâine. Acest lucru trebuie spus în mod clar, deoarece este valabil și în regiunea noastră.

Confruntată cu consecințele politicii defectuoase și periculoase, Europa cade încet dar sigur în vârtejul populismului.
Nu sunt de acord cu cei care vorbesc exclusiv de Eurosceptici, deși trebuie să recunoaștem că proiectul european, așa cum s-a dezvoltat în ultimii ani, a dat multe motive pentru un scepticism sănătos.

Dar vorbesc despre scepticismul care servește ca o mască pentru forțele care se inspiră din paginile întunecate ale istoriei europene a secolului al XX-lea. Nu trebuie să păstrăm tăcerea în legătură cu aceasta!

Și acum trebuie să subliniez încă o dată că Europa are nevoie de un nou, sau mai precis de un sistem  de securitate reînnoit prin diplomația culturală către o pace durabilă.

Iar aceasta înseamnă că trebuie să revenim la respectarea strictă a dreptului internațional, precum și la principiile uitate ale Actului adoptat în finalul Conferinței de la Helsinki.

Pe scurt, ceea ce vreau să spun este că securitatea în Europa nu va fi realizată prin comasarea de arme și trupe, demonstrarea forței, căutarea dușmanilor și mobilizarea opiniei publice împotriva unor astfel de dușmani fictivi.

Nu, pacea durabilă în Europa poate fi realizată numai prin egalitatea deplină a statelor suverane, prin abținerea de la folosire a forței, soluționarea conflictelor  prin mijloace pașnice, neintervenția în treburile interne ale altor state, drepturile popoarelor la autodeterminare, cooperarea între state și îndeplinirea angajamentelor asumate de bună voie pe plan internațional.

Datorită principiilor complet perturbate sau uitate ale relațiilor internaționale, revenirea la Helsinki  pare unora a fi un proces dureros, altora chiar imposibil - având în vedere situația actuală.

Cu toate acestea, fără cunoașterea unui patrimoniu cultural comun ca bază pentru pace și stabilitate în regiunea noastră nu există nicio  altă alternativă.

Nu există nicio altă alternativă la identitatea europeană și la interesul european dacă luăm în considerare efectul noilor cunoștințe și al inovațiilor tehnologice.

Nu există nicio altă alternativă la cooperarea dintre Europa și Rusia, cu alte cuvinte includerea Rusiei în proiectul de unificare europeană, oricât de improbabil ar părea.

În cele din urmă, nu există nicio altă alternativă la multiculturalism și la multitudinea de religii, toleranță și acceptare a diversității ca resursă, mai degrabă decât ca  motiv pentru a marginaliza pe oricine din orice.
In caz contrar:

Alternativa va fi revenirea la naționalismul zgomotos.

Alternativa va fi întoarcerea la un ghetou național îngrădit cu sârmă ghimpată.

Alternativa va fi abandonarea a tot pentru ce  au murit milioane de oameni în lupta împotriva fasciștilor nazisti.

Alternativa la pace este războiul!

Avem dreptul să acceptăm o astfel de alternativă? Nu, nu avem!

De aceea, în condițiile date, mai tare și mai clar ca niciodată în ultimele decenii, mai mult decât oricând de la începutul politicii de destindere, spuneți și repetați cu putere: rezolvarea este numai și numai în cooperare,  în încredere reciprocă și înţelegere.”

Stjepan Mesić: Difficulties in managing religious and ethnic conflicts in post-communist World

”Excellencies,
Dear president Constantinescu,
mr. president of the Senate
distinguished participants and guests,
ladies and gentlemen,

I welcome all of you and thank the organizers for inviting me to this conference. To talk about global peace today through cultural diplomacy towards sustainable peace is both challenging, and extremely sensitive.
We live in a period when it seems that all the previously accepted principles of international relations are neglected, at a time when force prevails, and when powers force others to go with their will while cultural heritage is barely mentioned.
Why am I saying this? Just to warn of the worrying fact that today's world scene has not changed in a positive direction. However, we did have indications - very concrete - of the new US President and the US under his leadership would give up the policy of imposing regimes and that Russia is worth cooperating with.
Time will show how much this policy is achievable.
I have to remind everyone of the Conference on European Security and Cooperation, which was held in Helsinki in 1975. This was a turning point for Europe and for the World. A Milestone. That was, as we then hoped and firmly believed, the beginning of the road to a better and safer future.
If we look at our space today, we will have to point out that we live in the atmosphere of the awakened cold war:

We are pushed into forgetting our common cultural heritage;
There is not enough response to attempts of revisionism in some parts of society;
Pro-fascistic provocations have become everyday phenomena;
In some places it is forgotten that with the independence of Kosovo, the architecture in this region has been completed, and that Bosnia and Herzegovina is single and indivisible.
We have some major media, that operate as if they were run by the notorious Hitler propaganda minister - Goebbels.
We have the Internet and the Internet portals where there is literally - I will not hesitate to say that - tons of garbage, but also a lot of objective analysis, which fails to break into the major newspapers or national television, whether public or commercial.

And finally, we have social networks that have, under the word "freedom of speech", become the breeding ground of prejudice, stereotypes, ignorance and, above all, hatred.
This is a phenomenon that is seldom spoked about, but which should be give much more attention. Especially because many church leaders do not understand democratic processes. They do not understand the values of today's society: every person's right to personal choice, women's rights, education and upbringing in the 21st century. Some ecclesiastical churches go to such an extent that they dream about returning the society to the Middle Ages.
In such a political and information environment, the key principles of the European Declaration of the European Conference in Helsinki 1975 are forgotten or deliberately ignored.
European peace, the greatest achievement of the process of integration, the peace that lasts the victory over the fascism of 1945, was, interrupted by the bloody wars in which Yugoslavia broke down.
But after these wars Europe has returned to peace and state that has not changed in essence until today.
It may have become more dangerous. Europe is being transformed into a huge military playfield, creating an atmosphere that is unknown to young people, but which is very well known to people of my generation - the atmosphere of the Cold War that is on the verge of becoming an open conflict.

It is perfectly clear to every objective observer that Western Europe, or some of its parts, is not threatened by any aggression from the East.
Yes, there is a dangerous situation in Ukraine. But there is also an agreement from Minsk that opens the way for his solution. It is only important that the agreement is adhered to by both parties, I emphasize: both parties.
But there is another aspect that we must not neglect, which is becoming increasingly serious as an obstacle in establishing security and stability in Europe.

It is a propaganda war, that is, the war of lies and half-truths that is waged in the media.
This war has not spared even Southeast Europe.
The two largest victims of this war are: journalism, because what is called journalism today has nothing to do with a once honorable and respected profession. The second victim are citizens who, on the one hand, are deprived of key information, while on the other - without being aware of it - are increasingly becoming subject to manipulation.
In sum - the only true victim of this war today is security and stability in Europe, and perhaps tomorrow's peace. This must be said clearly, because this applies to our region.
Faced with the consequences of dangerous and defective politics, Europe is slowly, but surely falling in the vortex of right populism.

I do not agree with those who speak exclusively of Eurosceptics, although it should be recognized that the European project, as it has been developing over the last few years, has given many reasons for healthy skepticism.
But I'm talking about skepticism that serves as a mask for the forces that draw inspiration from the dark pages of European history of the twentieth century. We shouldn't be silent about it!
And now I must once again emphasize that Europe needs a new one, or more precisely: a renewed security system through cultural diplomacy to sustainable peace.

And that means that we must return to strict respect for international law, and also to the forgotten principles of the Final Act of the Helsinki Conference.
In short, what I want to say the following: security in Europe will not be achieved by amassing of weapons and troops, the demonstration of force, seeking enemies and mobilization of the public opinion for defense against such fictitious enemies.
No, lasting peace in Europe can be achieved solely by full equality of sovereign states, refraining from using force, resolving disputes by peaceful means, non-interference into the internal affairs of other states, the rights of peoples to self-determination, co-operation between states and the fulfillment of good faith internationally assumed commitments. Returning to Helsinki will, due to completely disrupted and forgotten principles of international relations, seem to some like a painful process, to some even impossible - given the current state of affairs.
However, there is no alternative in our region without the knowledge of a common cultural heritage as a basis for peace and stability.
There is no alternative to European identity and European interest if we take into account the effect of new knowledge and technological innovations.
There is no alternative to European-Russian cooperation, in other words the inclusion of Russia in the European unification project, no matter how far-fetched it may seem.
Finally, there is no alternative to multiculturalism and multitude of religions, tolerance, and acceptance of diversity as a resource rather than a reason for marginalizing anyone from anything.
Otherwise:
The alternative will be the return to loud nationalism.
The alternative will  the return to a barbed wire-fenced national ghetto.
The alternative will be to abandon everything that millions of people have died for against the Nazi-fascists.
The alternative to peace is war!
Do we have the right to accept such an alternative? No, we do not have!
That is why, in today's conditions, loud and clearer than ever in the last few decades, more than ever since the beginning of the policy of detente, say and persistently repeat: the way out is only and only in cooperation and in mutual trust and understanding.
Thank you for listening to me!”

Nu există comentarii.

Adaugă un comentariu